Traducătoarea britanică Lucy Moffat, care trăiește în Norvegia, a aruncat bomba: în mod întâmplător, ea a descoperit numeroase puncte comune între unul dintre cele mai faimoase romane ale Agathei Christie și o nuvelă polițistă norvegiană, publicată la începutul secolului XX.
Romanul incriminat este Cine l-a ucis pe Roger Ackroyd, scris și publicat de Christie în 1926. În carte, Hercule Poirot anchetează moartea unui industriaș, înjunghiat în ceafă, în timp ce se afla în biroul său.
Naratorul cărții este doctorul James Sheppard, medic în orășelul imaginar King’s Abbott, care devine confidentul și asistentul lui Poirot pe timpul anchetei.
Cine l-a ucis pe Roger Ackroyd ocupă un loc aparte, nu doar între titlurile Agathei Christie, ci și în întreaga istorie a literaturii polițiste, datorită ideii uluitoare în jurul căreia este contruit: criminalul este chiar naratorul.
Prin mii de subterfugii stilistice, unul mai ingenios decât altul, Christie reușește să-și trimită cititorul pe piste greșite, încât deznodământul este aproape imposibil de ghicit.
Iată însă că Lucy Moffat, citată de The Guardian, a descoperit o intrigă similară în nuvela norvegiană Jernvognen (Căruciorul de fier), scrisă în 1909 (cu 17 ani înainte) de către Stein Riverton.
„Ne putem întreba dacă Agatha Christie nu a fost cel puțin influențată de policierul lui Riverton”, spune traducătoarea, care totuși nu merge până acolo încât să vorbească deschis de un plagiat.
Cine l-a ucis pe Roger Ackroyd face parte dintre opere de început ale Agathei Christie, fiind publicat la șase ani după primul său roman, Misterioasa Afacere de la Styles. Este cartea care i-a adus celebritatea, făcând furori la vremea respectivă, și care și astăzi își păstrează prospețimea stilistică.
Dar încă de la apariție, Roger Ackroyd a stârnit și controverse. „Unii au considerat că succesul cărții este nedrept deoarece încalcă regulile literaturii polițiste”, spune James Prichard, strănepot al scriitoarei, cel care administrează în prezent drepturile de autor.
Începând să lucreze la traducerea textului lui Riverton, ales cel mai bun roman polițist din istoria literaturii norvegiene, de către un grup de autori ai acestui gen, Lucy Moffat a fost frapată de asemănarea dintre structurile celor două cărți.
La prima vedere, totuși, ar putea fi vorba doar de o coincidență, dar fiind că se știa că textul lui Riverton a apărut pentru prima dată în versiune engleză în 2005.
Iată însă că Moffatt a descoperit că nu este așa: o traducere a Căruciorului de fier a apărut într-o revistă de gen britanică (Tip Tops Stories of Adventure and Mistery) în 1924, iar traducătoarea a reușit să intre în posesia unuia dintre puținele exemplare care s-au păstrat până azi.
Pe de altă parte, ziarista Vanessa Thorpe de la Guardian, care a studiat cu minuțiozitatea afacerea, crede că nici acest lucru nu este o dovadă a plagiatului.
