Acesta avea capacitatea de a comunica rapid, la distanțe mari, informații importante, deși foarte sintetice.
Aeneas Tacticus era un scriitor specializat în istoria militară, strategii și comunicații. A fost unul dintre primii autori care a oferit un ghid al comunicațiilor militare. Acestea erau vitale pentru anticiparea invaziilor sau pentru transmiterea diferitelor mesaje tactice între diverse grupuri.
Torțele sau focurile aprinse pe înălțimi permiteau transmiterea unor mesaje foarte simple, de exemplu un pericol sau faptul că un obiectiv a fost îndeplinit, însă nu puteau transmite mesaje cu un oarecare nivel de detaliere sau descriere a informațiilor.
Practic, focurile puteau transmite că CEVA s-a întâmplat, însă nu puteau comunica CE anume.
Aeneas Tacticus a încercat prin telegraful său hidraulic să surmonteze aceste impedimente.
Sistemul implica două vase identice amplasate pe înălțimi, care NU erau conectate între ele. Ambele containere erau umplute cu apă, iar în interior se afla o baghetă pe care se aflau înșirate diferite mesaje codificate. Baghetele cu coduri erau și ele identice.
Pentru a transmite un mesaj, transmițătorul făcea cu o torță un semnal de avertisment că pregătește transmisia. Receptorul făcea și el un semnal pentru a arăta că este pregătit să primească mesajul.
Când cei doi se sincronizau prin semnale, ambii scoteau cepurile vaselor, lăsând apa să se scurgă. Atunci când nivelul acesteia ajungea în dreptul mesajului înscris pe baghetă care dorea să fie expediat, transmițătorul făcea un nou semnal de avertisment cu torța.
O descriere contemporană a telegrafului hidraulic este oferită de Polibius (c.200-c.118 î.Hr.) în ale sale Istorii.
Deși aparatul pare extrem de rudimentar omului modern, obișnuit cu tehnologiile contemporane, el a reprezentat o revoluție în comunicații în perioada antichității.
Astfel, telegraful hidraulic a fost folosit cu succes în timpul Primului Război Punic (264-241 î.Hr.) pentru a transmite mesaje vitale între Sicilia și Cartagina.
