O serie de interviuri realizate de gazetarul și istoricul Toma Roman Jr., interviuri realizate cu foști demnitari comuniști aflați la un moment sau altul în anturajul și în siajul lui Nicolae Ceaușescu vin să creioneze un portret în tușe groase a celui care a condus România și Partidul Comunist timp de un sfert de secol. Unele sunt mărturisiri făcute în premieră pentru publicul larg, altele deja fac parte din folclor.
Un volum bine închegat pe care îl puteți procura de pe www.edituradecarte.ro, în magazinele Companiei de Librării București și pe www.clb.ro, pe www.libris.ro, www.carturesti.ro, www.librarie.net, www.pravaliacucarti.ro, www.emag.ro și în rețeaua de distribuție de presă.
”Atunci când am decis să mă întâlnesc și să stau de vorbă cu diverse personaje care au fost la un moment dat în anturajul lui Nicolae Ceaușescu nu doream neapărat să descopăr cine știe ce secrete, oameni cu pregătiri diferite, proveniți din medii diferite, cu toate că, din discuțiile purtate au ieșit la suprafață multe lucruri foarte puțin cunoscute din biografia celui care a fost stăpân peste România aproape 25 de ani. M-a interesat înainte de orice să aflu ce era în mintea lui Ceaușescu, cum lua decizii, caracteristicile lui psihice. Majoritatea oamenilor pe care i-am intervievat au, în ceea ce privește fostul cuplu prezidențial câteva puncte de vedere comune. Pe baza lor și pe alte date am încercat să construiesc un portret al celui care a fost Nicolae Ceaușescu.
Toți cei cu care am venit în contact și cu care am discutat o consideră pe Elena Ceaușescu un fel de om malefic, mult mai rea decât soțul ei. Un om simplu, provenit de jos așa cum era Iosif Banc o considera o țață de nesuportat. Cam la aceeași concluzie, exprimată puțin mai nuanțat a ajuns și un intelectual cu studii înalte, provenit din burghezie, așa cum este doctorul în arhitectură Alexandru Budișteanu.
Încă din anii tinereții Nicolae Ceaușescu părea genul de taciturn care tinde să se autoizoleze. Ștefan Kostyal și Toma A. Toma îl descriu ca pe un tip cu care nu se putea ajunge la o relație de amiciție apropiată. Mai târziu, atunci când va avea un rol politic important, îi va rade fără scrupule pe cei care îi fuseseră aliați și pe care se putuse baza la un moment dat.
În 1968 va scăpa de Alexandru Drăghici cu care avusese o relație personală strânsă. Acestuia i-au urmat Virgil Trofin, Vasile Patilineț, Cornel Burtică, Corneliu Mănescu și Ion Iliescu. Fostul prim-ministru, Ion Gheorghe Maurer, considerat singurul om de care mai asculta Ceaușescu, a fost pensionat în 1976.
De fapt ”marele cârmaci” nu își dorea prieteni ci doar companioni mai proști decât el. Așa a ajuns Iosif Banc cel mai longeviv personaj din anturajul său, om pe care Ceaușescu îl credita a fi cel mai bun prieten al său”, spune Toma Roman Jr. în cartea sa Portret neretușat al lui Nicolae Ceaușescu.
