Cu talent și umor, fostul mare lider liberal și ministru al apărării, Teodor Atanasiu, așterne în rândurile cărții sale amintiri de la începuturile sale ca politician și până mai aproape de zilele noastre. O minte limpede în idei și o memorie limpede în recuperarea istorie recente, Teodor Atanasiu a scris un volum precum o cronică de familie. Volum care lasă suspansul unei posibile continuări.
Îl puteți găsi și comanda de pe www.edituradecarte.ro, în magazinele Companiei de Librării București și pe www.clb.ro, pe www.libris.ro, www.carturesti.ro, www.librarie.net, www.pravaliacucarti.ro, www.emag.ro și în rețeaua de distribuție de presă.
”Dacă în 1 decembrie nu credeam că mai aveam șanse reale de a forma guvernul, în 28 decembrie Tăriceanu a depus jurământul și și-a început mandatul. Eu am fost desemnat ministru al Apărării într-o țară care intrase de câteva luni în NATO și a cărei armată încă își mai oblojea rănile provocate de o masivă restructurare făcută în mare grabă. Guvernul avea sarcina de a negocia capitolele încă neînchise ale acordului de aderare la Uniunea Europeană și de a înființa instituțiile necesare sau de a le restructura pe cele deja existente, astfel încât, pe data de 1 ianuarie 2007, România să devină țară membră UE.
Altfel spus, eram guvernul marilor reforme. Aveam norocul că nu trebuia să inventăm roata, avem rețeta deja pregătită. Trebuia însă să avem și voința politică de a transforma vechile și anchilozatele instituții românești și să urmărim cu strictețe programul de conformare convenit cu partenerii occidentali.
Armata României era deja o instituție puternică, la concurență cu Biserica Ortodoxă în ceea ce privește încrederea în rândul maselor. E drept că nu mai participase la niciun război desfășurat pe teritoriul național în ultimele cinci decenii, dar a fost alături de populația civilă la inundații, la cutremurul din 1977, iar în perioada comunistă chiar la culesul recoltelor. Cu siguranță, armata reprezenta una dintre puținele instituții din arhitectura statală română care avea proceduri clare pentru toate activitățile. Dacă s-ar fi făcut atunci un audit public, armata ar fi fost printre puținele instituții ale statului care ar fi primit certificare pentru calitatea serviciilor prestate.
Aderarea la NATO însă nu a reprezentat doar avantajul de a fi parte a celei mai puternice alianțe politico-militare ale lumii, ci și o serie de obligații autoimpuse”, a povestit Teodor Atanasiu în cartea sa Angajăm un vizionar – Amintirile unui fost ministru al Apărării.
