Acum 80 de ani Hitler dădea verde ocupării Greciei

 

Hitler a aprobat, la 11 decembrie 1940, Planul pentru marea invazie în Grecia.

Balcanii reprezentau, la sfârşitul anilor 1930, pentru Germania şi Italia o zonă de interes din punct de vedere geopolitic şi geostrategic.

Deţinerea controlului asupra acestui spaţiu era un atu considerabil pentru ducerea cu succes a războiului în estul continentului şi reprezenta, totodată, blocarea libertăţii de acţiune a Angliei în Mediterana Orientală.

Pătrunderea Italiei şi apoi a Germaniei în Balcani s-a realizat succesiv între anii 1939-1941. Cu excepţia Turciei, care reuşeşte să-şi menţină neutralitatea, celelalte ţări balcanice au fost victimele agresiunii Axei. Albania a fost ocupată de Italia din aprilie 1939, constituind capul de pod de valoare strategică pentru planurile de cuceriri ale lui Mussolini în Balcani.

Din octombrie 1940 şi până în martie 1941, ocuparea progresivă a Bulgariei de către Germania devine un fapt consumat.

În Iugoslavia, datorită loviturii de stat a generalului Simovici şi depărtării de pactul tripartit (Germania, Italia, Japonia) trupele germane pornesc un război fulger care se termină în 11 zile prin capitularea guvernului de la Belgrad, la 17 aprilie 1941.

Grecia este şi ea parţial ocupată, astfel încât, până la 1 mai 1941 toată partea continentală a fost controlată de germani.

În timpul războiului, Anglia avea interese strategice în Balcani, în Mediterana şi Africa, pentru protejarea imensului său imperiu colonial. Churchill a considerat esenţială deschiderea unuia sau mai multor fronturi în aceste zone strategice.

Campania din Africa de Nord, debarcarea în Sicilia (1943), sunt dovezi ale unor astfel de opţiuni.

Preocuparea Marii Britanii de a-şi păstra, fie măcar parţial, o influenţă politică în Balcani, nu a încetat, chiar dacă nu s-a deschis un al doilea front aici.

Evoluţia rapidă a operaţiunilor militare a făcut actuală necesitatea delimitării unor zone de responsabilitate între aliaţi, care dădeau expresie, în fond, tradiţionalei politici a echilibrului de putere şi a stabilirii sferelor de influenţă.

Astfel s-a ajuns la partajul realizat între Churchill şi Stalin în octombrie 1944, care, exprimat în procente, lăsa sovieticilor mână liberă în România şi Bulgaria, iar englezilor în Grecia.

Sfârşitul războiului avea să însemne, pe de o parte, eliberarea ţărilor balcanice, iar pe de altă parte, pătrunderea comunismului în tot nordul peninsulei.

 

Sursa: Agerpres