Ce-ar fi fost dacă am fi acceptat partidele istorice, şi nu FSN de tranziţie, în 1990? Ce-ar fi fost dacă Ion Raţiu era ales preşedinte al ţării? Ce-ar fi fost dacă Ion Raţiu nu ar fi fost, ca mulţi alţi lideri ai partidelor istorice, obiectul ironiilor, nu al admiraţiei?
A fost numit „cel mai bun președinte pe care România nu l-a avut”.
Descendent al unei ilustre familii româneşti
Ion Raţiu, politician şi gazetar, jurist, om de afaceri, s-a născut la 6 iunie 1917, în localitatea Turda, judeţul Cluj, potrivit cdep.ro.
Era descedentul unei ilustre familii românești, care a fost înnobilată în 1625 de către principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen, scrie rfi.ro.
Din familia Rațiu au făcut parte personalități precum canonicul Mitropoliei de la Blaj, Vasile Rațiu, ori președintele Partidului Național Român, dr. Ioan Rațiu, care a fost liderul generației memorandiștilor.
Tatăl lui Ion Rațiu, Augustin, a fost primarul orașului Turda, iar mama sa era nepoata lui Ion Codru-Drăgușanu. Familia Rațiu se înrudea, direct sau prin alianță, cu personalități precum Simion Bărnuțiu, Iuliu Coroianu sau Iuliu Maniu.
Educația primită acasă i-a format decisiv personalitatea lui Ion Rațiu, care a privit ca pe o datorie a vieții sale angajamentul democratic și lupta pentru drepturile celor supuși capriciilor unor tirani.
Studii
A studiat la liceele ”Regele Ferdinand” din Turda şi ”Gheorghe Bariţiu” din Cluj (1927-1934). A urmat apoi cursurile Universităţii Cluj (1934-1938), fiind licenţiat în Drept, conform volumului ”Personalităţile României contemporane. Protagonişti ai vieţii publice” (Bucureşti, 1995, editat de Agenţia Naţională de Presă Rompres, denumirea oficială de la acea dată a ANP AGERPRES, n. red.); Master of Arts (Ştiinţe Economice) şi doctor în ştiinţe politice al Universităţii din Cambridge, Marea Britanie (1940-1943).
După un stagiu în Cabinetul de avocatură al dr. Ionel Pop din Cluj (1938-1939), a terminat ca şef de promoţie Şcoala de ofiţeri de rezervă artilerie din Craiova (1939).
În perioada aprilie-septembrie 1940 a fost cancelar diurnist la Legaţia română din Londra.
Rechemat în ţară, în septembrie 1940, demisionează şi apoi obţine azil politic în Marea Britanie, aderând, în acelaşi an, la ”Mişcarea Românilor Liberi”, fondată de V.V. Tilea.
Avea să se repatrieze la 24 ianuarie 1990, după Revoluţia din decembrie 1989.
Activitate în străinătate
Ion Raţiu a fost preşedinte al Asociaţiei Culturale a Românilor din Marea Britanie (1965-1985) şi, din 1985, preşedinte de onoare al acesteia.
În anii 1980, Ion Rațiu a devenit liderul de necontestat al exilului democratic românesc. Cu aprobarea Regelui Mihai I al României, în 1984, el a fondat Uniunea Mondială a Românilor Liberi, devenind preşedintele ei.
A lucrat ca ziarist independent, fiind colaborator extern al ”Radio Londra” (BBC), corespondent la Paris al ”International News Service” în timpul Conferinţei de Pace (1946-1947).
Angajat la societăţi comerciale între anii 1951-1957, şi-a întemeiat apoi, în 1957, propria sa companie – J.R. Shipping Co. Ltd..
A fost fondator şi administrator delegat al liniei comerciale ”Regent Line” – transporturi maritime lunare între Europa de Nord şi porturile de la Atlanticul de Sud ale Statelor Unite ale Americii (1963-1975), conform lucrării amintite.
A fost, de asemenea, fondator şi director al ”Presei Libere Române” (1955-1985), fondator şi director al publicaţiei ”Românul liber” (1985). În 1991 a fondat, la Bucureşti, ziarul ”Cotidianul”.
Împreună cu Nicolae Manolescu, a editat, tot la Bucureşti, revista ”România literară” (1993).
În 1990, a înfiinţat Catedra de studii româneşti ”Ion Raţiu” la Universitatea Georgetown din Washington DC (SUA).
A fost membru al Consiliului de Administraţie al Băncii Române de Comerţ Exterior – BRCE (1991-1994), membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din România (începând din 1991), membru de onoare al Fundaţiei ”Doris” pentru combaterea SIDA în România şi întrajutorarea persoanelor afectate (1991), membru al Asociaţiei Ziariştilor din România (din 1992), membru al Fundaţiei Raţiu – Fondul de ajutorare pentru copii şi tineri români cu leucemie (1993), preşedinte de onoare al Asociaţiei româno-sud-coreene (1992), preşedinte de onoare, alături de Corneliu Coposu, al Fundaţiei Iului Maniu, fondator al „Relief Fund for Romania” (1990), membru de onoare al Societăţii „George Enescu” din SUA.
De asemenea, a mai fost membru fondator al Fundaţiei Bibliotecii Naţionale (1992), membru de onoare al Clubului Alpin Român (1991), membru de onoare al Asociaţiei inventatorilor străini din România (1991), membru de onoare al ”Jockey Club” (1992) ş.a.
A publicat cursuri de drept, studii politice şi economice
Începând cu 1936, a publicat cursuri de drept, studii cu caracter politic şi economic, dintre care amintim ”Policy for the West” (Harvill, Londra, 1957), ”Bassarabia a Romanian Land” (Londra, 1968), ”Contemporary Romania” (Londra, 1975), ”Moscow Challenges the World” (Sherwood, Londra, 1986) etc.
A fost un pasionat conferenţiar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial împotriva nazismului, a efectuat turnee de conferinţe în SUA şi Canada (1960), iar, după 1990, şi în România.
A participat la numeroase emisiuni de radio şi televiziune, multe dintre acestea la posturi străine.
Fost membru al Partidului Naţional Ţărănesc (PNŢ) în tinereţe, după 1990 a devenit un membru de frunte al Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat (PNŢCD).
Candidatura
A candidat, din partea acestui partid, la alegerile prezidenţiale din 20 mai 1990, obţinând 617.007 voturi valabil exprimate (4,29 %), precum şi la cele parlamentare.
La Congresul PNŢCD din 27-28 septembrie 1991 a fost ales vicepreşedinte al partidului.
Ion Raţiu a fost deputat PNŢCD de Cluj în primele trei legislaturi (1990-1992, 1992-1996, 1996-2000), vicepreşedinte al Biroului Permanent al Adunării Deputaţilor (3 septembrie 1990-14 octombrie 1992), vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor (28 octombrie 1992 – 6 februarie 1995), precum şi preşedinte al Delegaţiei parlamentare române la Adunarea Atlanticului de Nord, conform cdep.ro.
A fost distins cu decoraţia ”Polonia Restituta”, în grad de Comandor.
Ion Raţiu a murit la 17 ianuarie 2000, la Londra, fiind înmormântat la Turda.
Ion Rațiu a luptat întreaga sa viață pentru democrație, iar principiile sale pot fi rezumate într-una dintre frazele sale preferate: „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge pentru dreptul tău de a nu fi de acord cu mine”.
Testamentul său politic, cum spunea el, ”lăsământul” lui Ion Rațiu cuprindea trei lucruri importante: intrarea României în Uniunea Europeană, aderarea la NATO și restaurarea monarhiei. Două dintre acestea au devenit realitate.
