Cine a fost Margaretha Geertruida Zelle? Sunt multe variante de răspuns, dar poate că aceea care i se potriveşte cel mai bine este că a fost cu siguranţă o femeie care a sucit minţile multor bărbaţi la vremea ei.
Mai cunoscută drept Mata Hari, dansatoare exotică ajunsă celebră datorită sau din cauza unor acuzaţii de spionaj care i-au adus condamnarea la moarte, a fost o femeie frumoasă şi inteligentă. Se spune despre ea că şi-ar fi folosit frumuseţea seducătoare pentru a obţine secretele inamicului în vreme de război, chiar dacă există dovezi istorice ce indică mai degrabă că ea a rămas doar una dintre cele mai interesante curtezane din toate timpurile.
Mata Hari s-a născut la 7 august 1876, la Leeuwarden, în Olanda, unde tatăl ei, Adam Zelle, deţinea un magazin de pălării şi derula investiţii foarte profitabile în industria petrolului, care este de prim-plan inclusiv în zilele noastre. Crescută alături de cei trei fraţi, Zelle a învăţat doar la şcoli private până la vârsta de 13 ani. Viaţa ei s-a schimbat fundamental când în 1889 afacerile tatălui intră în faliment. La scurt timp, părinţii divorţează, iar Margaretha se mută cu naşul ei.
La 14 ani este înscrisă la şcoala unei mănăstiri, pentru a deprinde bunele maniere, conform cutumelor vremii, dar după numai doi ani este exmatriculată din cauza faptului că a încercat să aplice arta seducţie pe directorul şcolii. De atunci se întrevedea apetitul ei pentru o lumea în culori nu tocmai dintre cele mai decente.
În 1891, mama ei moare, iar trei ani mai târziu tatăl ei se recăsătoreşte, la Amsterdam. La 18 ani, Margaretha s-a căsătorit din dragoste cu un bătrân ofiţer olandez de origine scoţiană, pe nume Campbell MacLeod, care însă nu a fost deloc ceea ce putem numi un soţ ideal şi familist convins. Pasionat de aventuri amoroase şi alcool, acesta i-a dăruit soţiei sale un băiat şi o fată, dar istoria cuplului a fost marcată de excesele bahice ale soţului. Invariabil, nu puteau lipsi ieşirile violente… În tot acest timp, tânăra dobândea o pasiune aparte pentru bărbaţii în uniformă.
În ciuda vieţii de cuplu foarte zbucimată, în 1897 ea şi-a urmat soţul în Indiile de Est Olandeze, unde acesta primise comanda unui batalion. Mariajul va deveni imposibil odată cu moartea misterioasă a fiului celor doi, care se pare că fusese otrăvit de un servitor abuzat de MacLeod.
Familia revine în Olanda în anul 1901, an în care cei doi decid să divorţeaze, femeia rămânân fără niciun sprijin financiar, aspect care în acele vremuri nu era tocmai ceea ce putem cataloga drept o situaţie ideală.
În 1903, Margaretha se mută la Paris şi se angajează ca dansatoare profesionistă pe muzică orientală, la un circ, sub numele de Lady MacLeod. În cele din urmă, a optat pentru numele de scenă de Mata Hari, ca urmare a imaginării unei poveşti tragice de viaţă, potrivit căreia ea era fiica unei femei din India care a murit când a născut-o.
Ce însemna Mata Hari în Indiile Olandeze? Ivirea zorilor. Acesta este răspunsul care ne va arăta în rândurile ce urmează că a însemnat într-adevăr o simbolistică aparte pentru cea care l-a ales. Se spune că Mata se dedicase zeului hindus Shiva şi fusese iniţiată în ritualurile erotice închinate acestuia.
Odată ce se dezbracă pe ritmuri muzicale, cariera ei cunoaşte un succes fulminant. Nu mai este deloc de mirare de ce ea este considerată inventatoarea a ceea ce în 2020 numim striptease. Spectacolul era unul incendiar şi atrăgea privirile hulpave ale bărbaţilor prin nuditatea totală, nemaivăzută până atunci. Urmează aventuri cu diferiţi ofiţeri care participau la spectacolele ei, precum şi numeroase spectacole frivole în cele mai elegante saloane ale Parisului. Au urmat teatrele de la Monte Carlo, Berlin, Viena, Sofia, Milano şi Madrid şi se părea că toată Europa era la picioarele eroine noastre.
Dăruită de la natură, frumuseţea ei însemna următoarele calităţi: înaltă şi bine făcută, cu păr negru-albăstrui, ochi negri şi ten măsliniu. Într-un astfel de context, mulţimea de admiratori era dispusă să plătească sume de necrezut pentru a-i obţine favorurile sexuale, astfel că în doar câţiva ani Mata Hari devenise cea mai scumpă curtezană a acelor vremuri. Nu oricine avea acces la ea, mai ales că avea o cotă în acea lume compusă din cercuri elitiste, capete încoronate, politicieni, oameni de afaceri şi ofiţeri de carieră. În Primul Război Mondial, ea stă o perioadă la Berlin, unde l-ar fi cucerit chiar pe prinţul moştenitor al Germaniei, iar în anul 1915 se reîntoarce la Paris şi este acuzată de spionaj în favoarea Germaniei. Pentru a-şi demonstra nevinovăţia, se oferă să spioneze în favoarea Franţei. Un agent dublu sentimental, am putea spune…
A rămas un mare cum şi-a oferit serviciile atât ofiţerilor germani, cât şi celor francezi, şi cum a reuşit să obţină sume enorme de bani. Totuşi, norocul ei n-a ţinut la nesfârşit şi la 13 februarie 1917, Mata Hari este arestată la Paris. Ulterior, istoricii au arătat că nu existau dovezi certe care să probeze acuzaţiile de spionaj şi înaltă trădare, dar poate că legea tăcerii îşi cerea tributul…
Procesul a durat două luni, perioadă în care ea şi-a susţinut tot timpul nevinovăţia. Autorităţile de la Paris aveau nevoie de un ţap ispăşitor pentru pierderile suferite (n.r. – navele din Marea Mediterană, scufundate de submarinele germane; moartea agenţilor secreţi din afara ţării) şi în cele din urmă l-au găsit în persoana ei.
Spre finalul anului 1916, mai-marii din Berlin îi avertizau pe cei doi ataşaţi de la Madrid că plăteau prea mult pentru informaţiile de rutină furnizate de agenta H-21. Mai departe, li se ordonă să o trimită înapoi la Paris cu un cec în valoare de 5.000 de franci, plătibil la o bancă franceză. Astfel, probele care s-au folosit împotriva ei erau un cec în valoare de 5.000 de franci emis de banca menţionată în mesajul interceptat şi un flacon conţinând o substanţă identificată drept cerneală simpatică. Despre dovezile descoperite în camera ei de hotel, Mata Hari a explicat că acea „cerneală simpatică“ era de fapt un banal dezinfectant pe care îl folosea drept contraceptiv, iar despre cec, a spus că l-a primit de la cei doi ataşaţi militari din Madrid, dar ca plată a favorurilor sexuale.
„Nu am făcut niciodată dragoste cu nimeni pe gratis. Am servit un maior german, care m-a plătit şi eu am semnat. Ce vă interesează unde am decontat banii propriei plăceri, asta n-a interesat niciodată vreo femeie care practică amorul pe bani”, a fost replica ei de la proces.
În cele din urmă, după un proces sumar, Mata Hari este condamnată la moarte şi refuză categoric o ultimă şansă de a scăpa teafără: propunerea avocatul său de a rămâne însărcinată pentru a scăpa de pedeapsă.
Mata Hari prefera să-şi pună speranţele într-o graţiere de ultim moment din partea preşedintelui Franţei, neonorată până la urmă.
La 15 octombrie 1917 a fost executată la liziera pădurii Vincennes, în faţa unui pluton de execuţie francez format din 12 soldaţi. A murit demnă, afişând un calm nefiresc, fiind îmbrăcată în cele mai scumpe haine, aruncând câteva „ocheade” avocatului şi preotului care o însoţeau, acceptând „cinzeaca” de rom oferită condamnaţilor şi refuzând să fie legată la ochi. N-a uitat să se dezbrăce complet înainte să fie ucisă.
Legenda spune că ea era atât de calmă pentru că un înflăcărat admirator ale ei, Pierre de Morrisac, ar fi plătit plutonul să încarce puştile cu gloanţe oarbe. N-a fost aşa, după cum s-a dovedit, iar firul vieţii primei femei fatale moderne s-a oprit în murmurul copacilor…
