Vladimir Nabokov ajunge în Statele Unite în anul 1922. Doi ani mai târziu, are încă dificultăți să își facă un loc pe piața literară și să-și câștige pâinea.
Face o sumedenie de experimente literare, mergând de la romanul negru la o variațiune pe tema lui Don Quijote.
În 1924, imigrantul rus îi predă un poem scris în engleză lui Charles Pearce, redactorul șef al departamentului de poezie al publicației New Yorker, ocazie cu care îi explică acestuia luptele pe care le are cu limba sa de adopție.
Poate tocmai pentru a vedea în ce măsură face față provocării, Nabokov alege un subiect tipic american: Superman!
Sub titlul The Man of Tomorrow’s Lament („Plângerea omului de mâine”), el îi dă voce supereroului.
Își imaginează că acesta se plimbă la braț cu Lois (o scenă care i-a fost inspirată de o copertă a revistei de benzi desenate), întristat că nu poate avea un copil cu aceasta.
Poemul i-a fost refuzat, în ciuda nevoii presante de bani a autorului.
Istoricii literari credeau că poemul a fost pierdut.
Până când cercetătorul Andrei Babikov l-a regăsit la Yale, la secțiunea cărți rare și manuscrise a bibliotecii Beinecke, scrie Le Point.
„Poemul inedit al lui Nabokov a așteptat în acest dosar timp de aproape optzeci de ani, înainte de a fi în sfârșit eliberat – cum o putea face Superman însuși – pentru a vedea lumina zilei”, comentează Babikov, în suplimentul literar al Times, unde poemul a fost publicat.
Acesta arată o fațetă inedită a lui Nabokov, cu treisprezece ani înainte de Lolita.
