Prăznuit pe 18 februarie, Papa Leon I cel Mare, Episcopul Romei (440 – 461), a fost succesorul Papei Sixt al III-lea (432-440).

În vremea respectivă hunii stăpâneau nordul Italiei. Atunci Sfântul Leon a salvat oraşul: îmbrăcându-se în veşmintele sale arhiereşti şi însoţit de consulul Avienus şi de Trigeţiu, fostul prefect al Romei, s-a îndreptat spre Abuleium (nu departe de Ravena) unde s-a întâlnit cu Atilla.

După discuție, Atilla s-a retras cu toată armata.

Acelaşi lucru l-a făcut şi la 15 iunie 455 când a ieşit întru întâmpinarea lui Genseric, regele vandalilor, cerându-i să poruncească ostaşilor să nu dea foc oraşului.

 Bătrâneţea l-a împiedicat pe Sfântul Leon să ia parte la Sinodul al IV-lea Ecumenic din Calcedon (451), dar scrisoarea dogmatică din 13 iunie 449 către patriarhul Flavian, citită în plenul sinodului de trimişii săi, Paschasius, Episcop din Lilibe, Lucenţiu, Episcop de Ascoli şi Bonifaciu, preot din Roma, a fost folosită de părinţii sinodali pentru a combate învăţătura ereticilor vremii.

Sfântul Leon, Episcopul Romei, a trecut la Domnul la 10 noiembrie 461 şi a fost înmormântat în Biserica Sfântul Petru din Roma.

De la el au rămas peste 100 de cuvântări la sărbătorile mai importante, precum şi 141 de epistole privitoare la credinţă şi disciplină.

Mulţi necredincioşi au fost aduși la dreapta credință prin învăţăturile sale.