Evenimentul Istoric > Articole online > România comunistă > A debutat în revista la care Brucan era secretar de redacție, iar în 1989 au semnat împreună Scrisoarea celor șase
Articole online

A debutat în revista la care Brucan era secretar de redacție, iar în 1989 au semnat împreună Scrisoarea celor șase

Comunist din 1936, la 1 august 1960 a fost trimis în misiune diplomatică ca ambasador în Republica Populară Ungară fiind recomandat și susținut de Emil Bodnăraș, ministrul apărării, și Ion Gheorghe Maurer, viitorul său prim-ministru.

Corneliu Mănescu a aplicat în plan extern politica de distanțare și relativă independență față de Uniunea Sovietică și a stimulat relațiile cu statele occidentale, mai ales după adoptarea „Declarației cu privire la poziţia Partidului Muncitoresc Român în problemele mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionalE„ din 22 aprilie 1964.

România a început să aibă poziții punctuale diferite de cele ale sovieticilor, atât în plan bilateral, reluând relațiile cu o serie de țări precum Republica Federală Germania, Spania, menținând relațiile diplomatice cu Israelul după 1967, dar și în plan multilateral, sincronizându-și uneori pozițiile cu China, Franța sau chiar Statele Unite ale Americii, în cadrul diferitelor organisme internaționale.

Punctul de maximă distanțare față de Uniunea Sovietică a fost atins în august 1968, când România a refuzat să participe și a criticat deschis invazia Cehoslovaciei.

Trebuie precizat că politica externă a României se menținea totuși în linii generale, în consens cu politica promovată de statele comuniste coordonate de la Moscova, legate de alianțele politice, militare și economice în cadrul Tratatului de la Varșovia și Consiliul de Ajutor Economic Reciproc.

Poziția externă a României a fost diferită de cea a altor țări comuniste dar nu a reprezentat o breșă reală în sistemul comunist. 

La 19 septembrie 1967, Corneliu Mănescu a fost ales preşedintele celei de-a XXII-a sesiuni a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, beneficiind inclusiv de sprijinul statelor occidentale.

Momentul a reprezentat o premieră, fiind pentru prima dată când un reprezentant al unei ţări socialiste era ales în această funcţie, la aceasta contribuind și personalitatea agreabilă a ministrului român de externe, care a adus astfel un impuls fantastic în direcția afirmării și recunoașterii rolului diplomației românești în întreaga lume.

În perioada 1965-1980, Corneliu Mănescu a fost membru al CC al PCR, în acest interval fiind ales și deputat în cadrul Marii Adunări Naționale, organismul legislativ unicameral decorativ destinat să dea o aparență reprezentativă și democratică regimului comunist.

Între 1 februarie 1975 și 1 februarie 1977, Mănescu a fost numit vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste, organizație creată pentru a înregimenta cât mai mulți dintre cei care nu erau membri ai partidului unic, spre a da o aparență democratică regimului dictatorial comunist (1975-1989).

În perioada 19 aprilie 1977 – 24 martie 1982, Corneliu Mănescu a fost ambasador extraordinar și plenipotențiar al RSR în Franța, îndeplind şi funcţia de delegat permanent pe lângă UNESCO.

Mandatul său a fost marcat de deteriorarea accentuată a imaginii și poziției României în general și a relațiilor româno-franceze în particular, determinate de politica dictatorială, duplicitară și cultul grotesc al personalității lui Nicolae Ceaușescu.

În plus, distanțarea lui Corneliu Mănescu față de acest regim se accentua, fiind supravegheat îndeaproape de Securitate.  

Corneliu Mănescu a fost decorat cu numeroase distincții românești și străine din care amintim ordinul ,,Legiunii de Onoare” al Republicii Franceze în grad de mare ofițer și medalia jubiliară de argint a UNESCO, ambele primite în 1968.

La 1 iulie 1983, Corneliu Mănescu a fost pensionat, devenind tot mai ostil față de acțiunile regimului personal de dictatură impus de Nicolae Ceaușescu, văzute ca o îndepărtare de la ideile comuniste.

La 11 martie 1989, postul de radio BBC a difuzat conținutul unei scrisori deschise adresate lui Nicolae Ceaușescu – ,,Scrisoarea celor șase”, semnată de către Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Constantin Pârvulescu, Gheorge Apostol, Grigore Răceanu și Silviu Brucan. Securitatea a acționat prompt și în forță asupra semnatarilor scrisorii, familia Mănescu fiind mutată cu domiciliu obligatoriu în localitatea Chitila.

Corneliu Mănescu a scăpat cu viață probabil, ca și ceilalți semnatari, doar datorită protecției conferite de notorietate și presiunile diplomatice occidentale și sovietice . 

La începutul evenimentelor din decembrie 1989, Corneliu Mănescu a fost menționat ca posibil succesor al lui Ceaușescu, date fiind popularitatea de care se bucura fostul ministru al Afacerilor Externe și opoziția deschisă față de regim.

După 22 decembrie 1989, a făcut parte din Consiliul Frontului Salvării Naționale, alături de alți vechi lideri și militanți comuniști îndepărtați din cercul puterii de Ceaușescu.

În această perioadă a contribuit la reorganizarea Ministerul Afacerilor Externe și reîncadrarea diplomaților concediați abuziv.

Ulterior, Corneliu Mănescu a figurat și printre membrii Biroului Executiv al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională, fiind ulterior ales senator din partea FSN la alegerile din 20 mai 1990, retrăgându-se din viața publică în octombrie 1992.

 

Sursa: Arhivele Diplomatice ale MAE

 

Pagini: 1 2

Registration

Aici iti poti reseta parola