A abandonat însă repede analizele politice în favoarea unei interpretări providenţiale a evenimentelor.
A scris lucrarea Considérations sur la France (1796), care punea în evidenţă noile explicaţii teologice despre Revoluţia franceză şi îi conferă reputaţia de apărător al tronului şi al altarului.
Scriitorul şi filosoful Joseph de Maistre s-a născut la 1 aprilie 1753, la Chambéry.
Şi-a luat diploma în drept la Universitatea din Turin. La fel ca tatăl său, a servit în Senatul de Savoia (echivalent cu Parlamentul francez) şi a fost numit senator în 1788.
Odată cu începutul războaielor revoluţionare, la 20 aprilie 1792, când Franţa a declarat război Austriei, Joseph de Maistre a servit ca diplomat în Lausanne (1793-1797) şi St. Petersburg (1803-1817).
Cariera sa politică a inclus şi serviciul de regent în Sardinia (1800-1803) şi în Piemont-Sardinia (1818-1821).
O figură cheie a contraluminismului, Maistre privea monarhia atât ca o instituție de drept divin, cât și ca singura formă stabilă de guvernare.
El a cerut restaurarea Casei de Bourbon pe tronul Franței și autoritatea supremă a Papei.
Maistre a susținut că respingerea raționalistă a creștinismului este direct responsabilă de dezordinea și vărsarea de sânge care a urmat Revoluției franceze din 1789.
Membru al lojii masonice de rit scoțian de la Chambéry din 1774 până în 1790, Maistre a favorizat inițial reforma politică în Franța, sprijinind eforturile magistraților din Parlament pentru a-l obliga pe regele Ludovic al XVI-lea să convoace Stările Generale.
În calitate de proprietar de terenuri în Franța, Maistre era eligibil să se alăture acelui organism și există unele dovezi că el a analizat această posibilitate.
Însă, a fost alarmat de decizia Stărilor Generale de a combina aristocrația, clerul și oamenii de rând într-un singur corp legislativ care a devenit Adunarea Constituantă Națională.
După adoptarea decretelor de la 4 august 1789, el s-a îndreptat în mod decisiv împotriva cursului evenimentelor politice din Franța.
Maistre a fugit din Chambéry când a fost preluat de o armată revoluționară franceză în 1792, dar nu și-a putut găsi o poziție la curtea regală din Torino și s-a întors în anul următor.
Hotărând că nu poate sprijini regimul instalat în Franța, Maistre a plecat din nou, de data aceasta la Lausanne, Elveția, unde a discutat despre politică și teologie în salonul doamnei de Staël și și-a început cariera ca scriitor contrarevoluționar, cu lucrări precum Lettres d’un Royaliste Savoisien (Scrisori de la un regalist savoyard, 1793), Discours à Mme. la Marquise Costa de Beauregard, sur la Vie et la Mort de son Fils (Discursul către marchiza Costa de Beauregard, despre viața și moartea fiului ei, 1794) și Cinq paradoxes à la Marquise de Nav … (Cinci paradoxuri pentru marchiza de Nav … „, 1795).
Lucrările sale de mai târziu au constituit o etapă importantă în dezvoltarea fundamentelor filosofice şi teologice.
Essai sur le principe générateur des constitutions politiques, scrisă în 1807 şi publicată în 1814, prezintă principiile politice care stau la baza lucrării Considérations sur la France.
Les Soirées de Saint-Pétersbourg, publicată la scurt timp după moartea sa, în 1821, dezvoltă ideile sale despre suferinţă şi violenţă.
Ultima lucrare, Examen de la philosophie de Bacon, a fost publicată în 1836.
Joseph de Maistre i-a influenţat în scrierile lor pe gânditorii Saint-Simon, August Comte şi Charles Maurras, inspirând generaţii de regalişti francezi şi catolici.
A murit la 26 februarie 1821.
