5 decembrie – ziua în care a murit Dinu Pillat

 

Dinu Pillat, prozator, critic şi istoric literar şi editor, a încetat din viaţă la 5 decembrie 1975, la Bucureşti.

Dinu Pillat urmat cursurile Liceului ”Spiru Haret” (1932-1940) şi a debutat în revista acestui liceu – ”Mlădiţa” – , în 1933, cu ”O călătorie la Constantinopol”, se arată în „Dicţionarul general al literaturii române” apărut sub egida Academiei Române (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2006). A absolvit, apoi, în 1945, Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti. În 1947 şi-a susţinut teza de doctorat, ”Romanul de senzaţie în literatura română din a doua jumătate a secolului al XIX-lea”, cu excursul suplimentar ”Contribuţiuni la biografia lui Ion Pillat”, îndrumător fiindu-i George Călinescu.

Asistentul lui Călinescu

În perioada 1945-1947 a fost asistent al lui George Călinescu la Catedra de istorie a literaturii române moderne. Şi-a pierdut apoi postul de la Universitatea din Bucureşti, pentru Dinu Pillat urmând o lungă perioadă de privaţiuni. Mai târziu, în decembrie 1956, a devenit colaboratorul profesorului său George Călinescu, în calitate de cercetător la Institutul de Istorie Literară şi Folclor din Bucureşti.

Lotul Noica – Pillat

A fost arestat, în martie 1959, şi judecat în procesul cunoscut sub numele ”lotul Noica-Pillat”, sub acuzaţia de ”uneltire împotriva ordinii sociale şi înaltă trădare de stat”, motivată, între altele, de scrierea romanului ”Aşteptând ceasul de apoi”, care circulase în manuscris („Dicţionarul general al literaturii române”, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2006). Printre cei arestaţi s-au numărat: Păstorel Teodoreanu, Vladimir Streinu, N. Steinhardt, Al. Paleologu, Marietta Sadova sau Barbu Slătineanu. Condamnat la 25 de ani de muncă silnică, este eliberat din închisoare în 1964, după mai bine de cinci ani, şi îşi reocupă postul de cercetător la Institutul de Istorie Literară şi Folclor din Bucureşti, unde a lucrat până la sfârşitul vieţii.

După debutul în revista ”Mlădiţa”, Dinu Pillat a publicat în 1934 câteva eseuri despre nuvela şi romanul românesc, cronici literare diverse, precum şi proze lirice. Debutul său ca şi critic este considerat articolul ”Nuvelistica lui Ionel Teodoreanu” semnat în 1938 în ”Universul literar”. În 1941 începe să publice în revista ”Albatros” pagini din ”Jurnalul unui adolescent”, o versiune intermediară a romanului ”Tinereţe ciudată”, tipărit în volum în 1943. Al doilea roman al său a fost ”Moartea cotidiană” (1946).

Ca istoric literar este autorul lucrărilor „Romanul de senzaţie în literatura română din a doua jumătate a secolului al XIX-lea” (1947), „Mozaic istorico-literar. Secolul XX” (1969, ed. a II-a, 1971), „Ion Barbu” (1969), „Dostoievski în conştiinţa literară românească” (1976).

„Aşteptând ceasul de apoi”

În 2010, dactilograma romanului „Aşteptând ceasul de apoi” a fost găsită în Arhivele C.N.S.A.S., fiind tipărit în acelaşi an de către Editura Humanitas. La 12 iunie 2010 romanul „Aşteptând ceasul de apoi” a fost lansat la standul Editurii Humanitas din cadrul Târgului Internaţional de Carte Bookfest, în prezenţa fiicei autorului, scriitoarea Monica Pillat. Cartea „Tinereţe ciudată şi alte scrieri” de Dinu Pillat, al doilea volum din seria dedicată scriitorului, a apărut în 2011 la Editura Humanitas, volumul cuprinzând proze din perioada 1933-1945: „Jurnalul unui adolescent” (apărut în 1941), romanele „Tinereţe ciudată”(1943) şi „Moartea cotidiană” (1946).

La 19 noiembrie 2016, la Muzeul Memorial ”Liviu şi Fanny Rebreanu” din Bucureşti a avut loc masă rotundă „Dinu Pillat – 95”, o dezbatere organizată de Muzeul Naţional al Literaturii Române, la care a participat şi scriitoarea Monica Pillat.

Parteneri