Din punctul de vedere al victimelor omenești, tragedia maritimă care a curmat cele mai multe vieți a avut loc în ianuarie 1945, când, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, un submarin sovietic a scufundat vaporul german ”Wilhelm Gustloff”, cauzând decesul a aproximativ 9.400 de persoane.
Pe timp de pace însă, cel mai mare dezastru maritim a avut loc la 20 decembrie 1987, când feribotul „Dona Paz” din Filipine s-a ciocnit frontal cu vasul „Vector”, care transporta 1,05 milioane de litri de combustibil, provocând un incendiu de amploare pe ambele vase.
Vestele de salvare erau încuiate
Vestele de salvare erau încuiate într-o magazie de la bord, astfel că nu au putut fi folosite. Ambele vase s-au scufundat. Apa în acea zonă avea o adâncime de 535 de metri și era plină de rechini.
Din cauza combustibilului care se scurgea, marea s-a transformat într-un uriaș câmp de foc, oamenii decendând arși de vii, deși se aflau în apă.
Deși oficial pe feribot ar fi trebuit să fie doar 1.583 de persoane înregistrate oficial (aproximativ la fel de mulți ca pe Titanic) neoficial, numărul pasagerilor era de peste 4.300.
Intervenţie tardivă
Conform history.info, Guvernul filipinez a aflat de accident abia la opt ore de la producerea sa, și au mai trecut alte opt ore până când a reușit să organizeze operațiunile de salvare și să ajungă primele echipaje la fața locului.
În final, un vapor care a văzut explozia din depărtare a reusit să salveze 26 de persoane, 24 de pasageri de pe Dona Paz și doi dintre cei 13 membri ai echipajului de pe vasul de transport. Mai multe surse indică numărul final al celor decedați ca fiind 4.386.
Peste capacitatea vasului
Investigația a scos la iveală că pe ruta Insula Leyte-capitala Manila, „Dona Paz” transporta 2.000 de oameni peste capacitatea vasului, iar transmisiunea radio nu funcționa corespunzător.
Chiar și așa, vinovații principali au fost găsiți cei de pe vasul „Vector”, care nu corespundeau cerințelor tehnice de a naviga pe apă, nu aveau licență și nici personal calificat.
