În zorii zilei de 10 martie, la Spitalul Militar Central din Bucureşti este adusă Livia Negoescu. A supravieţuit, sub dărâmăturile imobilului din strada Arghezi, 127 de ore. Fără apă, fără hrană, fără lumină. Miracol? Nu, voinţa omului biruitor. E o fată tânără, frumoasă. Brunetă, cu ochii verzi, peste care se închid pleoapele îngreunate de somn. […]
Acces restricționat. Dacă doriți să citiți acest articol, mergeți pe edituradecarte.ro și achiziționați ediția Decembrie 2021