La 30 august 1963, John F. Kennedy devine primul președinte american care are o linie telefonică directă cu Kremlinul.
„Linia directă” a fost concepută pentru a facilita comunicarea între cei doi lideri
Stabilirea liniei directe cu Kremlinul a venit în urma crizei rachetelor cubaneze din octombrie 1962, în care SUA și URSS s-au apropiat periculos de mult de un război nuclear total.
Administrația Kennedy descoperise că sovieticii amplasaseră pe insula Cuba rachete capabile să lanseze focoase nucleare în SUA.
Schimbul diplomatic extrem de tensionat care a urmat a fost afectat de întârzieri cauzate de sistemele de comunicare lente. Mesajele criptate trebuiau să fie transmise prin telegraf sau prin radio între Kremlin și Pentagon. Deși Kennedy și Hrușciov au reușit să rezolve criza pe cale pașnică și au semnat amândoi un tratat de interzicere a testelor nucleare la 5 august 1963, teama de viitoare „neînțelegeri” a condus la instalarea unui sistem de comunicații îmbunătățit.
La 30 august 1963, Casa Albă a emis o declarație
Potrivit declarației, noua linie telefonică directă „va contribui la reducerea riscului ca războiul să aibă loc din cauza unui accident sau a unui calcul greșit”.
În loc să se bazeze pe scrisori care trebuiau să călătorească în străinătate, noua tehnologie a reprezentat un pas important către viitor, când liderii americani și sovietici vor putea pur și simplu să ridice receptorul și să fie conectați instantaneu 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână.
S-a convenit ca această linie să fie utilizată doar în situații de urgență, nu și pentru schimburi guvernamentale de rutină.
Un articol din The New York Times descria modul în care noul sistem urma să funcționeze
Kennedy transmitea prin telefon un mesaj Pentagonului, care era imediat tastat într-o mașină de teletip de către operatorii de la Pentagon, criptat și introdus într-un transmițător. Mesajul putea ajunge la Kremlin în câteva minute, în loc de ore.
Deși departe de comunicarea instantanee făcută posibilă de telefoanele mobile și e-mailurile de astăzi, tehnologia pusă în aplicare în 1963 a fost considerată revoluționară și mult mai fiabilă și mai puțin predispusă la interceptare decât un apel telefonic transatlantic obișnuit, care trebuia să fie redirecționat între mai multe țări înainte de a ajunge la Kremlin.
În 1967, președintele Lyndon B. Johnson a devenit primul președinte american care a utilizat noul sistem în timpul Războiului de Șase Zile din Orientul Mijlociu, când l-a informat pe premierul sovietic de atunci, Aleksei Kosîghin, că intenționează să trimită avioane ale Forțelor Aeriene în Mediterana.
