26 iulie: Ziua Arhivelor Militare
Arhivele Militare Naționale Române asigură cadrul organizatoric şi metodologic de aplicare a legislaţiei naţionale în domeniul arhivistic în Ministerul Apărării Naționale, potrivit unei postări de pe pagina de Facebook a Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I„.
Primele inițiative privind crearea unei structuri dedicate constituirii unei arhive istorice a armatei române, precum și consemnării faptelor de arme ale militarilor români, apar în anul 1867, când, în ziua de 17 martie, este înființat Depozitul General al Războiului, structură din cadrul administrației centrale a Ministerului de Război. Depozitul General al Războiului era format din Secţia Harta României. Lucrări topografice interioare şi Secţia Lucrări istorice, statistica militară şi lucrări regimentare. Data de 17 martie a fost aleasă ca zi de aniversare a Arhivelor Militare Naționale Române.
Raportul ministrului de război și Înaltul Decret nr. 380 din 17 martie 1867 prin care este înființat Depozitul General al Războiului Depozitul General al Războiului a avut o existenţă efemeră, fiind desfiinţat prin Înaltul Decret nr. 1163 din 11 august 1867. După câțiva ani, în februarie 1870, a fost reînființat, sub denumirea de Depozitul de Război, ca direcţie independentă în cadrul Ministerului de Război. Secţia a II-a Lucrări istorice.
Statistica militară şi lucrări regimentare avea ca atribuții: „Clasarea şi conservarea arhivelor privitoare la operaţii de război. Redactarea oricărei operaţii militare. Istoricul regimentelor de la crearea lor şi, în general, toate lucrările istorice. Adunarea tuturor documentelor necesare pentru istoria militară a României şi a puterilor străine. Lucrări şi opere publicate în străinătate. Conservarea bibliotecii şi arhivei Depozitului. Examinarea lucrărilor şi operelor militare publicate în România şi în străinătate”.
În anii care au urmat, atribuțiile în domeniul istoriei și arhivisticii militare au fost îndeplinite în mod intermitent de diverse structuri din Marele Ordinul de zi nr. 36 din 1 mai 1918 Stat Major care aveau și alte îndatoriri. La 1 mai 1918, în cadrul procesului de reorganizare a Marelui Stat Major, prin Ordinul de Zi nr. 36, în cadrul Secției a II-a a fost înființat Biroul 3 Istoric. Misiunea principală a Biroului era elaborarea „istoricului campaniei din 1916-1918”.
În noile circumstanțe generate de reintrarea României în război, la 28 octombrie/10 noiembrie 1918, Biroul 3 Istoric a reușit doar în parte să întreprindă măsurile necesare scopului propus, acestea fiind puse în practică abia după înființarea Secției a VI-a Istoric, la 1 aprilie 1920.
Necesitatea unei ample lucrări dedicate acțiunilor de luptă ale armatei române în Primul Război Mondial
La 1 aprilie 1920, în urma aprobării șefului Marelui Stat Major pe Referatul nr. 229 din 28 martie 1920, a fost înființată Secția a VI-a Istoric a Marelui Stat Major (precursoarea Arhivelor Militare Naționale Române din prezent), care avea ca principală misiune elaborarea unei ample lucrări dedicate acțiunilor de luptă ale armatei române în Războiul de Întregire a Neamului din 1916-1919. Prima etapă a acestui ambițios proiect consta în adunarea arhivelor operative ale comandamentelor, unităților și formațiunilor combatante, activitate care revenea tot Secției a VI-a Istoric. În acest scop, la 26 iulie 1920, pe lângă Secţia a VI-a Istoric din Marele Stat Major a fost constituit un depozit de arhivă istorică (premergătorul actualului Depozit Central de Arhivă de la Pitești), unde, inițial, au fost adunate și conservate documentele create de structurile Armatei României în timpul Războiului de Întregire din 1916-1919. În amintirea acestui eveniment, la data de 26 iulie este aniversată Ziua Arhivelor Militare.
În principiu, misiunea principală a Secției a VI-a Istoric (din 1922 – Secția a VIII-a Istoric, din 1927 – Secția a VII-a Istoric, iar între anii 1928 și 1949 – Serviciul Istoric) consta în redactarea istoricului campaniilor Armatei Române din anii 1877-1878, 1913 şi 1916-1919, precum şi a istoricului Marelui Stat Major. O altă atribuţie importantă era conducerea activității arhivistice din Armata Română, secția fiind autorizată să emită ordine, dispoziţii, recomandări şi să avizeze proiectele de lege în domeniu. În anul 1933, Serviciul Istoric al Marelui Stat Major a elaborat „Regulamentul Arhivelor Armatei”. Acesta a fost promulgat prin Decretul Regal nr. 1830 din 20 iunie 1933 şi publicat la 10 iulie 1933. „Regulamentul Arhivelor Armatei” a fost primul act normativ de reglementare a activităţii arhivistice în Armata României.
În perioada interbelică, specialiştii Serviciului Istoric au elaborat numeroase studii şi documentare solicitate de structuri din cadrul Armatei Române, dar și din administrația centrală sau locală.
În primăvara și vara anului 1944, în condiţiile grele generate de bombardamentele aviaţiei anglo-americane, Serviciul Istoric a luat măsuri pentru evacuarea şi dispersarea arhivelor militare prin transferarea în localităţi lipsite de importanţă industrială şi militară, care nu constituiau ţinte ale bombardamentelor. Cu toate acestea, în noaptea de 15 spre 16 aprilie 1944, în urma atacului aviaţiei britanice asupra oraşului Turnu Severin, au fost distruse 18.405 dosare din perioada 1921-1944, depozitate în vagoane staţionate temporar în gara oraşului.
Ulterior, o mare parte din această arhivă fost reconstituită pe baza copiilor existente ale documentelor distruse în urma bombardamentului.
Arhivele militare în perioada comunistă
După 23 august 1944, în circumstanțele grele ale ocupaţiei sovietice, Serviciul Istoric a fost obligat să predea Comisiei Aliate de Control numeroase documente istorice valoroase, precum arhiva cabinetului Conducătorului Statului sau arhiva Armatei Republicii Democrate Moldoveneşti. Ocupantul sovietic a mai cerut şi toate jurnalele de operaţii ale Armatei Române în perioada 22 iunie 1941-23 august 1944. În secret, arhiviștii militari au procedat la copierea acestor jurnale de operaţii înainte de a fi predate sovieticilor.
În vara anului 1947 au fost înfiinţate depozite regionale de arhivă, potrivit noii organizări a armatei pe regiuni militare, după modelul sovietic: Regiunea I – Timişoara, Regiunea a II-a – Bucureşti, Regiunea a III-a – Floreşti – Cluj, Regiunea a IV-a – Ordin circular din 10 ianuarie 1945 privind adunarea și inventarierea arhivelor armatei germane rămase pe teritoriul României.
În anul 1998, în urma studierii sistemului arhivistic militar din mai multe țări europene, au fost create trei depozite intermediare la nivelul Statului Major al Forţelor Terestre, Statului Major al Forţelor Navale şi Statului Major al Forţelor Aeriene şi un depozit de arhivă tehnică, aceste depozite aflându-se în coordonarea de specialitate a Arhivelor Militare Române (în prezent Arhivelor Militare Naționale Române), structură din compunerea Statului Major al Apărării, care avea în subordine directă, ca și până atunci, unitatea de la Pitești redenumită Centru de Studii și Păstrare a Arhivelor Militare Istorice (în prezent Depozitul Central de Arhivă).
În ultimii ani, meritele personalului din cadrul sistemului arhivistic militar în activitate de conservare și valorificare a patrimoniului arhivistic al Armatei României au fost recunoscute la cel mai înalt nivel. Prin Decretul Prezidențial nr. 302 din 17 martie 2017, președintele României a conferit Serviciului Istoric al Armatei (din 1 august 2017 – Arhivele Militare Naţionale Române) Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, Categoria „F – promovarea culturii române”, pentru „rezultatele remarcabile obținute de-a lungul timpului în conservarea, cercetarea și valorificarea tezaurului istoric și tradițiilor militare ale Armatei României”.
La 20 noiembrie 2019, la palatul Cotroceni a avut loc ceremonia de conferire a Medaliei Comemorative „Centenarul Războiului pentru Întregirea Neamului” mai multor instituții de cultură din România, printre care s-au numărat și Arhivele Militare Naționale Române, pentru „realizarea de acțiuni concrete și constante de promovare a semnificației Războiului pentru Întregirea Neamului, realizarea și/sau promovarea creațiilor științifice, artistice, educative cu privirela Războiul pentru Întregirea Neamului, colecționarea, conservarea, restaurarea și punerea în valoare a materialelor documentare legate de Războiul pentru Întregirea Neamului”.
În prezent, sistemul arhivistic militar românesc se prezintă ca principal păstrător al tezaurului de inestimabilă valoare reprezentat de arhiva istorică a Armatei României, locul unde sunt păstrate mărturiile documentare destinate generaţiilor viitoare pentru a cunoaşte luptele şi sacrificiile ostaşilor români pentru apărarea integrităţii teritoriale, suveranităţii şi independenţei României.
Autor: Cercetător științific III Dr. Ion Rîșnoveanu
Sursă foto: Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”
