Genghis Han, liderul mongol care a creat un imperiu imens, care se întindea de la coasta estică a Chinei până la cea vestică a Mării Aral, ar fi murit la 18 august 1227 pe un câmp de luptă în timpul unei campanii împotriva regatului chinez al lui Xi Xia, scrie history.com.
Marele Han, care avea peste 60 de ani și a cărui stare a sănătății nu era prea bună, ar fi murit ca urmare a unor răni căpătate cu un an înainte, când ar fi căzut de pe un cal.
Alte surse pretind că s-ar fi îmbolnăvit de malarie sau ar fi fost rănit la genunchi, rană care ulterior s-ar fi cangrenat, notează, într-un alt material, History.
Totodată, este foarte posibil să fi fost ucis, pentru că mongolii aveau cultul morților, și, în caz contrar, ar fi dăinuit măcar mormântul, dacă nu măcar amintirea lui în tradiție.
La moartea lui Genghis Han armata mongolă era alcătuită din 129.000 de soldați.
În șase decenii de războaie, Genghis Han nu a fost trădat de niciunul dintre generalii săi, ceea ce s-ar putea să fie un adevărat record al istoriei umanității, scrie Stokes-Brown Cynthia în ”Istoria lumii de la Big Bang până în prezent”.
După moartea lui, puterea mongolă a decăzut brusc, iar cercetătorii pun această situație pe seama neînțelegerii cu privire la moștenire între nenumărații descendenți legitimi sau nelegitimi.
Cel ce avea să devină ”Marele Han” al mongolilor s-a născut în anul 1162, iar numele său adevărat era Temujin, ceea ce înseamnă ”de fier”.
Nu a primit numele onorific de ”Genghis Han” decât în 1206, când a fost proclamat șef al mongolilor, la o reuniune tribală cunoscută sub denumirea de ”kurultai”.
În timp ce ”Han” este un titlu tradițional care semnifică ”șef” sau ”căpetenie”, istoricii nu sunt încă siguri în privința originilor lui ”Genghis”. Ar putea însemna ”ocean” sau ”drept”, dar în contextul săi este tradus în general prin ”suveran suprem” sau ”suveran universal”.
Originile marelui conducător sunt modeste, dar puterea lui nu a cunoscut limite, când și-a întins imperiul peste o bună parte din continentul asiatic, a invadat Europa și a ajuns să calce pe meleaguri germane.
Se pare că triburi rivale i-au otrăvit tatăl când el avea doar 9 ani, și, de atunci, a trebuit să se confrunte cu lupta pentru existență.În adolescență și-a croit caracterul răzbunător și înrăit, dar și calitățile specifice unui conducător și unui om capabil să-i domine pe alții, riscându-și propria viață.
În 1206, când Temujin avea circa 44 de ani, a fost recunoscut drept Han de către toate triburile turco-mongole, apoi și-a luat numele de Genghis Han.
Nu a dat poporului său un nume tribal, ci l-a botezat ”poporul iurtelor”.
În calitate de mare Han al mongolilor, Genghis Han stăpânea un teritoriu de dimensiunile Europei Occidentale de azi, pe care locuiau aproximativ un milion de oameni – turnele acestora numărând 15-20 de milioane de animale.
Genghis Han a încurajat relatările orale și scrise ale grozăviilor săvârșite de mongoli, pentru a determina orașele să se predea de bunăvoie. Spre deosebire de alți cuceritori, Genghis Han obișnuia să omoare aristocrația populațiilor cucerite, pentru a preeni organizarea unor războaie împotriva sa.
Atunci când un oraș cucerit se răscula, armatele mongole îi distrugeau din temelii și omorau toți oamenii.
Genghis Han și-a organizat armata în conformitate cu tradiția mongolă, adică potrivit unui sistem zecimal: unitatea militară de bază era alcătuită din zece soldați între care se stabileau relații foarte strânse.
Toți bărbații cu vârsta sub 60 de ani erau considerați appți pentru serviciul militar.
Cea mai mare diviziune a armatei mongole era alcătuită din zece mii de soldați, iar fiecare dintre aceștia se identifica cu grupul de o mie din care făcea parte, abandonând loialitățile tribale. Comandanții militari erau aleși doar pe baza meritelor personale, nu pe baza statutului social sau a apartenenței la o anumită familie.
Fiecare soldat avea mai mulți cai de rezervă. Nu era ceva neobișnuit ca un soldat să aibă cinci cai de rezervă.
Soldații puteau călări timp de 10 zile fără să fie nevoiți să facă focul: mâncau un terci obținut din lapte uscat la soare, amestecat cu apă, și carne crudă păstrată sub șa, pentru a se frăgezi.
În felul acesta, puteau străbate mii de kilometri cu o viteză destul de mare.
La început, soldații erau plătiți cu bunurile jefuite, apoi au început să primească salații și mărfuri.
Atunci când un soldat murea în luptă, familia sa primea o parte din prada de război, ceea ce asigura loialitatea acesteia față de conducători.
La începutul secolului al XIII-lea, armata lui Genghis Han a fost actorul principal al uneia dintre cele mai importante expansiuni militare din istorie, scrie nationalgeographic.fr.
În timpul Imperiului Mongol, comerțul și schimbul de idei s-au intensificat: China, lumea musulmană și Europa erau legate prin rețeaua de rute comerciale cunoscută sub numele de Drumul Mătăsii.
Mongolii au pus la punct un sistem de comunicații alcătuit din stații de poștă amplasate la distanțe de 40-50 de kilometri unele de altele, prevăzute cu nutreț și cai, care puteau fi folosite doar de călătorii autorizați; aceștia purtau asupra lor o monedă din aur sau argint, care avea o inscripție în mongolă – precursorul pașaportului din ziua de azi.
Unele orașe prosperau, altele se zbăteau sub povara tributului, mai scrie autorul cărții. ”Istoria lumii de la Big Bang până în prezent”.
Jaful, violul și prada nu constituiau pentru Genghis Han acte de imoralitate, ci, dimpotrivă, acte de bărbăție cu care orice mongol și mai ales el însuți se putea lăuda.
În călătoriile sale, a atacat fără cruțare, pricinuind după ultimele estimări 40 de milioane de morți, ceea ce constituie poate cel mai mare genocid militar din Antichitate.
