Rușii se dădeau în vânt după jazz-ul de la Vocea Americii

 

„Bună seara, aici New York!” Cu aceste cuvinte, Vocea Americii și-a început prima transmisie radio pentru Uniunea Sovietică, pe 17 februarie 1947.

Vocea Americii a reprezentat o puternică armă a propagandei americane împotriva URSS, în perioada Războiului Rece.

Vocea Americii a debutat în 1942 ca un program de radio având rolul de a explica măsurile și gesturile Statelor Unite în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și de a ridica moralul aliaților săi în Europa, Asia, Orientul Mijlociu și Africa.

După război, Vocea Americii a continuat să emită, ca parte a arsenalului propagandistic al SUA, și a fost la început direcționată către audiența vest-europeană.

În februarie 1947, Vocea Americii a efectuat prima transmisie în rusă, adresată Uniunii Sovietice.

Prima emisie a explicat că Vocea Americii le va „oferi ascultătorilor din URSS o imagine a vieții din America”.

Actualitățile, reportajele și muzica constituiau cea mai importantă parte a programului. Scopul era de a prezenta publicului rus „adevărul pur și necosmetizat” despre viața din afara Uniunii Sovietice.

Vocea Americii spera că acest lucru va „lărgi bazele înțelegerii și prieteniei între popoarele rus și american”.

Per ansamblu, primul program în limba rusă a fost destul de plictisitor, afirmă History. O mare parte conținea scurte prezentări ale evenimentelor actuale, o discuție privind modul în care funcționează bugetul și sistemul politic american. În plus, a existat și o analiză a unei „noi substanțe chimice sintetice numită piribenzamină”.

Programul muzical al emisiunii a fost eclectic, mergând de la cântecul popular „Turkey in the Straw” la „Night and Day” a lui Cole Porter.

În plus, din cauza condițiilor meteo nefavorabile și a dificultăților tehnice, calitatea sunetului transmisiilor pentru publicul rus era mediocră.

Potrivit oficialilor americani din URSS, rușii ar fi calificat programul drept „acceptabil”.

De-a lungul anilor, emisiunile Vocii Americii s-au ameliorat, mai ales pentru că muzica a jucat un rol din ce în ce mai important.

Observatorii americani au descoperit apetitul poporului sovietic pentru muzica americană, în special pentru jazz.

Numărul rușilor care au ascultat cu adevărat emisiunile este incert, însă rapoartele din spatele Cortinei de Fier arătau că numeroase programe, în special cele muzicale, erau așteptate cu nerăbdare în fiecare seară.

În anii 1960, Vocea Americii a ajuns să difuzeze pe toate continentele, în mai multe zeci de limbi.