La a şasea conferinţă a Micii Înţelegeri, care a avut loc la Bucureşti, între 9-11 mai 1925, s-au purtat largi discuţii asupra noii situaţii politice care se crease.
S-a ajuns la concluzia că „situaţia internaţională e mai puţin satisfăcătoare ca oricând”, că acţiunea Micii Înţelegeri nu se poate exercita decât în sensul întăririi statutului teritorial actual al Europei şi că în genere trebuie întreprinse demersuri spre a evita „împărţirea Europei în ţări cu hotare garantate şi în ţări cu hotare negarantate”.
În mod concret, nu s-a adoptat însă nicio măsură menită să oprească primejdioasele tratate de la Locarno.
Pactul de la Locarno a stârnit o vie nelinişte în România, care era legată prin obligaţii ferme atât faţă de Cehoslovacia cât şi faţă de Polonia. Diplomaţia română a încercat să sublinieze necesitatea de a se da garanţii de securitate şi celorlalte state.
Tratatele de la Locarno au consemnat reintrarea Germaniei în arena politică internaţională ca mare putere.
Sursa: Agerpres
