Gloria lui Pascaly a început să apună odată cu vechea şcoală declamatorie. Acea şcoală încărcată, cum subliniază Victor Bilciurescu cu „răcnete motivate sau nemotivate, cerute de subiect, cu nelipsitul «Dumnezeul meu!» mai la fiece frază, cu mâna cu rost şi fără rost trecută prin păr şi în general cu gesturi exagerate, şi plăcea fiindcă era […]
Acces restricționat. Dacă doriți să citiți acest articol, mergeți pe edituradecarte.ro și achiziționați ediția Octombrie 2025   
 
 
 
  
  
  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 