Înalții ofițeri cereau declasificarea mai multor informații despre Rusia și China pentru a putea fi folosite public.
Mesajul nu a fost dat publicității, însă, potrivit Politico, generalii cereau „muniție în actualul război al discursurilor publice” pentru a putea lupta împotriva „comportamentelor nocive”.
Printre ideile din mesaj se numără faptul că războiul informațiilor, dus de alte puteri, ar trebui să fie o țintă mai importantă a serviciilor secrete americane.
Agențiile SUA ar trebui să consacre resurse de strângere și de analiză nu doar în ce privește Rusia sau China, ci și a altor state. Scopul eforturilor ar trebui să fie evaluarea motivațiilor guvernelor străine și stabilirea veridicității sau falsității afirmațiilor lor, arată o analiză a National Interest.
Apelul beneficiarilor pentru declasificarea mai multor produse ale muncii de culegere a informațiilor este normal, adaugă analiza.
Estimările și concluziile serviciilor americane privind numeroase subiecte pot fi folosite în deplină siguranță în domeniile neclasificate, fără a intra în detalii care ar putea compromite sursele și metodele culegerii informațiilor.
Însă două aspecte din mesajul generalilor americani sunt îngrijorătoare, scrie National Interest.
Primul, audiența avută în vedere pentru materialele solicitate, nu e reprezentată doar guvernele străine, ci și de opinia publică străină. Iar orice este disponibil pentru publicul străin este expus și publicului american.
Al doilea, ceea ce se solicită nu este doar o descriere sau o evaluare globală imparțială a comportamentului rus și chinez.
Informații selectate pentru a demonstra ceva
Ceea ce generalii solicită este „muniție” – materiale menite să demonstreze că anumite comportamente sunt nocive și să respingă ceea ce aceste guverne afirmă.
Cu alte cuvinte, informațiile declasificate pe care generalii le solicită sunt unele selective, anume alese pentru a demonstra ceva, arată analiza National Interest.
Informațiile selectionate într-o astfel de manieră au tendința de a sprijini anumite politici legate de țările respective și de a respinge altele.
Iar răspândirea de informații selectate nu este un comportament normal pentru agențiile Statelor Unite, scrie National Interest.
Materialele selectate pentru a demonstra nocivitatea anumitor acțiuni străine vor tinde să sprijine politici și dure și mai agresive față de Moscova și Beijing.
În schimb, materialele neselectate vor tinde să ascundă justificări pentru pozițiile Moscovei și Beijingului.
Unii ar putea susține că agențiile de informații sunt necesare tocmai pentru a arăta ceea ce este nociv sau amenințător.
Dar etichetarea însăși a unor astfel de informații dezvăluie un scop preconceput. Nu este prezentat ca o concluzie finală în privința unui aspect care trebuie cunoscut de public despre țara X sau Y.
În plus, evaluarea amenințărilor mondiale reflectă aprecierile agențiilor de informații. Ea nu trebuie concepută și selectată pentru a genera un sprijin public pentru anumite politici sau operațiuni, arată analiza citată.
Precedentul Irak
Din acest punct de vedere, comandamentele militare sunt diferite de agențiile de informații. Misiunea armatei constă în a pune în aplicare politicile intrinsec legate de confruntare, mai degrabă decât de cooperare.
Misiunea comunității de informații constă mai degrabă în a oferi informațiile cele mai obiective și mai precise posibil pentru a contribui la elaborarea politicilor.
Răspândirea publică de informații selective are o istorie îngrijorătoare în Statele Unite, notează National Interest. Printre cele mai nocive a fost selectarea informațiilor de către administrația George W. Bush pentru a obține sprijin public în favoarea intervenției din Irak.
