A debutat, ca elev, în 1952, la ziarul Crişana, revenind în presă după mai bine de un deceniu la Familia.
Poetul şi criticul literar Gheorghe Grigurcu s-a născut la 16 aprilie 1936, la Soroca, în Republica Moldova.
A absolvit Liceul Emanoil Gojdu din Oradea (1950-1954), după care a urmat un an Şcoala de Literatură Mihai Eminescu din Bucureşti.
A fost însă exmatriculat, ca urmare a unor vizite pe care i le-a făcut lui Tudor Arghezi, aflat atunci în dizgrația regimului comunist, la fostul sediu al cenaclului Sburătorul.
Şi-a continuat studiile la Facultatea de Filologie a Universităţii din Cluj, absolvindu-le în 1958, unde l-a frecventat pe Lucian Blaga, motiv pentru care la absolvire nu a primit repartiție
În intervalul 1959-1965 a profesat în învăţământul preuniversitar, iar între 1965 şi 1974 a fost redactor la revista Familia.
Şi-a luat doctoratul în 1975, la Universitatea din Bucureşti.
A colaborat cu versuri, articole şi cronici literare la reviste precum Steaua, Vatra, Tribuna, Viaţa românească, Contemporanul – Ideea europeană, România literară, Jurnalul literar, Calende etc.
Dintre scrierile sale amintim: Un trandafir învaţă matematica (1968), Trei nori (1969), Râul incinerat (1971), Teritoriu lyric (1972), Idei şi forme critice (1973), Bacovia, un antisentimental (1974), Poeţi români de azi (1979), Critici români de azi (1981), Între critici (1983), Existenţa poeziei (1986), De la Eminescu la Nicolae Labiş (1989), Peisaj critic I-III (1993-1999), Un izvor bolborosind înăuntrul termometrului (1996), A doua viaţă (1997), E. Lovinescu între continuatori şi uzurpatori (1997), Imposibila neutralitate (1998), Amurgul idolilor (1999)
În 2016, la împlinirea vârstei de 80 de ani, i-a fost decernat Premiul Naţional Mihai Eminescu – Opera Omnia.
Sursa: Agerpres
