O poveste parcă desprinsă din filmele indiene, care începe cu tragedia unor părinți și are un final fericit pentru copil, este spusă, sub titlul „Cariera Mariei Berechet”, în revista Ilustraţiunea Română din 7 octombrie 1936:
Imediat, atraşi de muzica şi dansul ei sălbatec, veneau în jurul ei o mulţime de admiratori, dându-şi fiecare obolul la sfârşitul reprezentației.
Şatra se îmbogăţise de pe urma Mariei, pe care o chema acum, din initiaţiva bulibaşei care călătorise în toate colţurile lumii, Marie-Chardonet. Când au ajuns la Nissa, după nenumărate peregrinări, Marie-Chardonet avea 21 de ani şi era o dansatoare desăvârşită.
Avea dansul în sânge şi fiecare mişcare a ei era ritm. La prima „reprezentaţie” pe care dat-o în piaţeta dintr’un cartier mărginaş al Nisei, s’a apropiat de cercul admiratorilor, cari priveau fascinaţi dansul minunat al Mariei, un domn elegant, care a privit cu încordată atenţie, până ce s’a sfârşit spectacolul.
Când s’a depărtat toată lumea, domnul cel elegant, care nu era altul decât marele impresar Roger Roy, a întrebat-o pe tânăra dansatoare dacă nu vrea să devie o artistă mare, într’un teatru din Paris, sărbătorită de toată lumea.
Natural că Maria Berechet a acceptat. Nu aceasta a fost însă si atitudinea căpeteniilor şatrei, care pierdeau astfel o importantă sursă de venituri.
După multă tocmeală, impresarul Roger Roy a obţinut eliberarea Mariei, pentru suma, destul de ridicată pentru acele vremuri, de 10.000 franci. Timp de un an de zile impresarul a ţinut-o pe Maria Berechet într’o vilă din Nordul Italiei, unde tot soiul de profesori se ocupau de educaţia şi de perfecţioarea ei.
În câteva rânduri, neputându-se obişnui cu viaţa ce i se impunea în vila lui Roger Roy, Maria Berechet a încercat să evadeze. O dată, alăturându-se unui grup de lăutari ţigani, a reuşit să ajungă până la Milano, dar a fost adusă cu poliţia înapoi.
În cele din urmă, Marie Chardonet a devenit o perfectă domnişoară de salon şi totodată o mare dansatoare.
Prima reprezentaţie la Paris a fost un adevărat triumf. Într’o singură seară lumea artistică a oraşului-lumină a fost cucerită de arta desăvârşită şi de graţia înăscută a marei dansatoare.
Se căsătorise cu impresarul ei, Roger Roy, şi timp de 20 de ani a fost cea mai apreciată dansatoare a Europei. După moartea lui Roy, care a survenit acum câţiva ani, Marie Chardonet-Roy s’a retras din carieră, trăind liniştită din averea foarte mare ce o adunase.
Într’o bună zi pe când se afla la o cafenea din cartierul latin, a auzit doi studenţi vorbind româneşte.
Şi-a dat seama că această limbă îi e cunoscută. I-a rugat pe cei doi studenţi să o lămurească şi aşa a văzut că mai cunoaşte destule cuvinte româneşti.
Şi-a adus astfel aminte de copilăria ei, de Constanţa, de magazinul lui Nae Berechet… A cerut prin consulatul nostru informaţii asupra părinţilor ei. Aceştia din nefericire muriseră de mulţi ani.
Ca o ultimă datorie, Marie Chardonet-Roy a ridicat pe mormântul părinţilor ei din Constanţa un monument foarte luxos şi din casa ei din Paris a făcut un preventoriu pentru copiii săraci, care se numeşte: “Ileana şi Nae Berechet”.
