Imediat, atraşi de muzica şi dansul ei sălbatec, veneau în jurul ei o mulţime de admiratori, dându-şi fiecare obolul la sfârşitul reprezentației.
Şatra se îmbogăţise de pe urma Mariei, pe care o chema acum, din initiaţiva bulibaşei care călătorise în toate colţurile lumii, Marie-Chardonet. Când au ajuns la Nissa, după nenumărate peregrinări, Marie-Chardonet avea 21 de ani şi era o dansatoare desăvârşită.
Avea dansul în sânge şi fiecare mişcare a ei era ritm. La prima „reprezentaţie” pe care dat-o în piaţeta dintr’un cartier mărginaş al Nisei, s’a apropiat de cercul admiratorilor, cari priveau fascinaţi dansul minunat al Mariei, un domn elegant, care a privit cu încordată atenţie, până ce s’a sfârşit spectacolul.
Când s’a depărtat toată lumea, domnul cel elegant, care nu era altul decât marele impresar Roger Roy, a întrebat-o pe tânăra dansatoare dacă nu vrea să devie o artistă mare, într’un teatru din Paris, sărbătorită de toată lumea.
Natural că Maria Berechet a acceptat. Nu aceasta a fost însă si atitudinea căpeteniilor şatrei, care pierdeau astfel o importantă sursă de venituri.
După multă tocmeală, impresarul Roger Roy a obţinut eliberarea Mariei, pentru suma, destul de ridicată pentru acele vremuri, de 10.000 franci. Timp de un an de zile impresarul a ţinut-o pe Maria Berechet într’o vilă din Nordul Italiei, unde tot soiul de profesori se ocupau de educaţia şi de perfecţioarea ei.
În câteva rânduri, neputându-se obişnui cu viaţa ce i se impunea în vila lui Roger Roy, Maria Berechet a încercat să evadeze. O dată, alăturându-se unui grup de lăutari ţigani, a reuşit să ajungă până la Milano, dar a fost adusă cu poliţia înapoi.
În cele din urmă, Marie Chardonet a devenit o perfectă domnişoară de salon şi totodată o mare dansatoare.
Prima reprezentaţie la Paris a fost un adevărat triumf. Într’o singură seară lumea artistică a oraşului-lumină a fost cucerită de arta desăvârşită şi de graţia înăscută a marei dansatoare.
Se căsătorise cu impresarul ei, Roger Roy, şi timp de 20 de ani a fost cea mai apreciată dansatoare a Europei. După moartea lui Roy, care a survenit acum câţiva ani, Marie Chardonet-Roy s’a retras din carieră, trăind liniştită din averea foarte mare ce o adunase.
Într’o bună zi pe când se afla la o cafenea din cartierul latin, a auzit doi studenţi vorbind româneşte.
Şi-a dat seama că această limbă îi e cunoscută. I-a rugat pe cei doi studenţi să o lămurească şi aşa a văzut că mai cunoaşte destule cuvinte româneşti.
Şi-a adus astfel aminte de copilăria ei, de Constanţa, de magazinul lui Nae Berechet… A cerut prin consulatul nostru informaţii asupra părinţilor ei. Aceştia din nefericire muriseră de mulţi ani.
Ca o ultimă datorie, Marie Chardonet-Roy a ridicat pe mormântul părinţilor ei din Constanţa un monument foarte luxos şi din casa ei din Paris a făcut un preventoriu pentru copiii săraci, care se numeşte: “Ileana şi Nae Berechet”.

- O lecție de diplomație uitată: audiența lui Vasile Alecsandri la Lordul Malmesbury, șeful diplomației britanice
- Sinodul Ecumenic de la Niceea Medalion aniversar la împlinirea a 1700 de ani (325-2025)
- Închipuit urmaș al lui Genghis-Han, admirat de Hitler „Baronul sângeros”, dușmanul feroce al statului bolșevic întemeiat de Lenin