O dală grea, veche de 4.000 de ani, și învăluită în mister timp de mai bine de un secol…
Descoperită în anul 1900 la Saint-Bélec, în departamentul Finistère din Bretania, această placă din piatră de șist, care cântărește o tonă și jumătate, datând din Epoca Bronzului, ar reprezenta o hartă în relief, cea mai veche din Europa și probabil și din lume.
După cum scrie Le Monde, dala a fost descoperită în 1900 de către istoricul breton Paul du Chatellier (1833-1911) cu ocazia unor săpături la tumulul din Saint-Bélec, o movilă de pământ cu utilizare funerară, datând din Epoca Bronzului vechi (1900-1650 î.Hr.).
După ce a extras cu eforturi considerabile placa din tumul, istoricul a vorbit în două articole despre întrebările sale în legătură cu semnificația și utilitatea acesteia.
„Să nu ne lăsăm antrenați de fantezie, lăsând grija aceasta unui nou Champollion, care va reuși poate, într-o bună zi, să ne ofere explicațiile necesare.”
Se pare că această zi a sosit, grație lui Yvan Pailler, șeful catedrei de Arheologie la Universitatea din Bretania de Vest, și lui Clement Nicholas, de la Universitatea din Bournemouth.
Ideea că această dală ar avea o semnificație cartografică le-a venit amândurora, în timp ce studiau o serie de reproduceri în timpul cercetărilor.
Însă studiul mai aprofundat al artefactului s-a dovedit la început mai complicat, deoarece acesta era de negăsit. Fiul istoricului îl vânduse Muzeului de Arheologie Națională din Saint-Germain-en-Laye, unde obiectul nu mai figura în inventar din 1990.
Potrivit Le Monde, doar grație memoriei bune a unui paznic au putut cei doi cercetători să găsească dala, „într-un beci întunecat și umed”, în 2014.
După trei ani, necesari pentru a face rost de fonduri, cercetarea propriu-zisă a început în sfârșit.
„Când am suprapus hărțile tradiționale și releveul 3D al dalei, semnificația ni s-a părut evidentă”, explică Yvan Pailler. Cu ajutorul geografilor, cei doi cercetători reușesc să stabilească o corespondență de 65%-80%, cu o parte din Munții Negri, masiv din Bretania. Procentul este superior celor „prezentate de hărțile mentale pe care etnologii le culeg de la popoare precum papuașii sau tuaregii”, spune Clement Nicholas.
El adaugă:
„Este cea mai veche reprezentare cartografică a unui teritoriu cunoscută în Europa.”
Pentru exactitate, existau planuri mai vechi, „datând din paleolitic, cu reprezentări ale unor tabere”, sau mai târziu sate mici.
Însă niciodată nu a mai fost descoperită o hartă atât de veche reprezentând teritorii de asemenea dimensiuni .
Placa de piatră, de 2,2 metri lungime și 1,53 lățime, reprezintă un teritoriu de circa 30 de kilometri lungime și 21 lățime.
