Cum Streisand nu înceta să ceară noi și noi duble, Matthau s-a enervat, acuzând-o că încearcă să-i spună ce să facă: „Oi fi tu cântărața în filmul ăsta, însă eu sunt actorul. N-ai talent nici cât un pârț de molie.”
Streisand a fugit de pe platou plângând: „Ce naiba e cu tipul ăsta? E nebun?”, l-a întrebat ea pe Gene Kelly.
Aflat la mijloc, regizorul a încercat să fie împăciuitor și să aplaneze tensiunile. Se temea că Matthau ar putea avea un al treilea atac de inimă care să-i fie fatal.
Dar actorul a trăit până la 79 de ani.
A doua zi după scandal, Matthau s-a plâns șefilor săi de la Fox, vorbind despre pericolele la adresa sănătății sale: „Ți se pare că am nevoie de un infarct? Ți se pare că am nevoie de un ulcer?”, a strigat el la Richard Zanuck, președintele Fox.
Zanuck l-a ascultat cu calm și apoi i-a răspuns: „Aș vrea să te ajut, dar filmul nu se numește Hello, Walter!, se numește Hello, Dolly!”
Cu o înălțime de numai 1,65 metri, Streisand era cu 24 de centimetri mai mică decât Matthau, dar nu se temea să-l înfrunte.
În ziua următoare, ea a venit la filmări cu o bucată de săpun, spunându-i: „asta e pentru gura aia a ta bătrână și infectă”.
Într-un interviu din iulie 1971 pentru New York Times, Matthau și-a asumat răspunderea pentru răbufnire: „A fost o zi tensionată, Bobby Kennedy fusese împușcat, iar eu am avut o stare proastă, eram nervos – așa că mi-am vărsat furia pe Barbra, săraca fată”.
Dar atmosfera de pe platouri nu s-a îmbunătățit prea mult. Când Matthau și Streisand au trebuit să se sărute la nunta lor, el a refuzat. Directorul de imagine Harry Stradling a fost obligat să improvizeze folosind mai multe unghiuri ale aparatului de filmat pentru a crea impresia că buzele actorilor se ating.
„Hello, Dolly!” a primit Oscaruri pentru Cea mai bună regie, Cea mai bună muzică și Cel mai bun sunet și a fost nominalizat la Cea mai bună imagine, Cele mai bune costume, Cel mai bun montaj și Cel mai bun film (a câștigat Midnight Cowboy).
Matthau avea să spună odată că Streisand pur și simplu „nu era genul meu de femeie”.
Însă timpul a mai schimbat lucrurile.
În 1986, Walter Matthau a participat la un concert caritabil al Barbrei Streisand, organizat la ranch-ul acesteia din Malibu. A plătit 5000 de dolari pentru privilegiul de a o aplauda pe femeia pe care o urâse.
