Fiu al unor evrei imigranți săraci, Matthau a avut o copilărie dificilă. El povestea adesea cum a crescut în cartierul ucrainean din Lower East Side, în New York, și pe când avea 11 ani l-a bătut pe viitorul campion mondial la box Rocky Graziano!
Devenit matur, Matthau a devenit dependent de jocurile de noroc. La începutul anilor 1960, a pierdut 183.000 de dolari (circa un milion și jumătate, astăzi) în doar două săptămâni, pariind ca un nebun la jocurile de baseball.
Problema a fost că mafia pariurilor a început să facă presiuni asupra lui pentru a-și plăti datoriile. Pentru a câștiga mai mulți bani, a trecut de la scenă și platourile de televiziune la platourile de filmare, devenind după cum spunea el însuși „un nenorocit de superstar”.
Când a lucrat la „Fortune Cookie” cu Billy Wilder, Matthau era foarte stresat de dependența sa de pariuri. În plus, mânca pe apucate – meniul său favorit erau înghețatele de ciocolată și vanilie cu nemiluita – și fuma trei pachete de țigări pe zi.
Nimic suprinzător, așadar, că a suferit o criză cardiacă de platourile de filmare. Era al doilea atac de inimă din viața lui.
Dar nevoia de bani l-a făcut să depășească îngrijorările legate de starea sa de sănătate și a revenit la filmări.
A mai făcut patru filme: „Un cuplu bizar”, „Viața secretă a unei neveste americane”, „Candy” și „Floarea de cactus” în doar ceva mai mult de 12 luni. Apoi a semnat pentru „Hello, Dolly!”
Rolul acesta romantic reprezenta o mare schimbare față de partiturile jucate în mod obișnuit de Matthau. Nu era sigur că se va potrivi cu o actriță cu 22 de ani mai tânără decât el.
Nu doar vârsta mai mare, dar și Oscarul obținut în 1966 pentru Cel mai bun rol secundar, în „The Fortune Cookie”, îl făcea să o privească cu superioritate pe partenera lui.
Streisand, însă, era o actriță inteligentă și sinceră, care nu se temea să-și spună părerea deschis în fața monstrului sacru aflat dinaintea ei.
Neînțelegerile dintre cei doi s-au acutizat în momentul în care au începută să turneze scenele din partea romantică a filmului, scrie The Telegraph.
Solicitările lui Streisand de a mai face duble după duble l-au iritat pe Matthau, care nu le mai considera necesare.
Amândoi au încercat să se umbrească unul pe celălalt în scenele în care apăreau împreună.
El a început să îi spună „Madam Ptomaină”, după numele substanței toxice și puturoase care rezultă din descompunerea cadavrelor.
Cu excepția cazurilor în care aveau de filmat o scenă împreună, Matthau părăsea încăperea când intra Streisand.
„Problema cu Barbra este că a devenit o stea cu mult timp înainte de a deveni actriță. Ceea ce este păcat, deoarece, dacă ar fi fost la locul ei, ar fi putut deveni o actriță bună, în loc de o atracție ciudată, ca un fel de boa constrictor”, i-a spus Matthau biografului său, Clive Hirschorn.
„Partea proastă când lucrai cu ea era că nu știai niciodată ce are de gând să facă. Mi-a fost foarte neplăcut să lucrez la Hello, Dolly!, iar majoritatea scenelor mele cu ea mi s-au părut dezgustătoare.”
Lovitura cea mare a apărut pe 7 iunie 1968, în ziua asasinării candidatului prezidențial Robert Kennedy, la Los Angeles.
Matthau era prieten cu Kennedy și a fost foarte zguduit de tragedie. Tensiunea de pe platourile de filmare a fost fitilul care l-a făcut să explodeze.
