Online

Tragedia Mânăstirii Văcărești, ridicată de un Nicolae, demolată de alt Nicolae

 Marina Constantinoiu
Tragedia Mânăstirii Văcărești, ridicată de un Nicolae, demolată de alt Nicolae

Era cea mai mare mănăstire din sud-estul Europei și cel mai important lăcaș de cult al religiei creștin ortodoxe.

Se împlinesc 295 de ani de la sfinţirea, în septembrie 1724, a Mănăstirii Văcăreşti, cu hramul “Sfânta Troiță” – clădire grandioasă, însumând o seamă de elemente arhitectonice brâncovenești si influențe ale barocului muntean, considerată de unii istorici ca o încununare a stilului brâncovenesc din Țara Românească.

Așezământul era bogat înzestrat și cu o poziție privilegiată față de celelalte mânăstiri, scrie crestinortodox.ro.

Ctitorie a lui Nicolae Mavrocordat

Ctitorie a domnitorului Nicolae Mavrocordat, situată în partea sudică a Bucureştilor, mânăstirea era un important ansamblu arhitectonic în stil brâncovenesc, unul dintre cele mai valoroase monumente ale patrimoniului istoric şi artistic românesc, scrie RADOR.

Pentru edificarea ,,sanctuarului monastic”, aflat la aproximativ 6 kilometri de oraș, Nicolae Vodă a desemnat în calitate de ispravnici pe boierii Manolache Rangavi Lambrino fost mare clucer, Matei Mogoșescu fost mare agă și Iane Scarlat Alevra mare cupar, notează muzeulbucurestiului.ro.

Bijuterie a vechii arhitecturi românești

Din pricina vicisitudinilor politice, grandiosul ansamblu va fi construit în mai multe etape și va fi admirat de către toți cei care au poposit vremelnic pe aceste meleaguri de-a lungul veacului al XVIII-lea, socotindu-l ,,o izbândă a vechii arhitecturi din Orientul ortodox”. Era ultimul mare edificiu al vechii arhitecturi românești.

Ansamblul de la Văcărești, desfășurat pe o suprafață de 18.000 metri pătrați, era compus din incinta mare-domnească cu biserica mare în centru, apoi de jur împrejur erau dispuse casa domnească, paraclisul Sfântul Ierarh Nicolae și stăreția unite prin galeriile arcate, chilii și cuhnii de o parte și de alta, și turnul clopotniță, masiv și înalt de circa 30 de metri, ce făcea legătura cu incinta mică, unde era amenajate alte chilii.

Accesul din exterior în incinta mică se făcea printr-un turn cu foișor.

Ridicat în două etape

Edificarea întregului complex s-a desfășurat în două mari etape: Nicolae Mavrocordat cu cele două domnii (1716-1730) și Constantin Mavrocordat cu cele șase domnii muntene (1730-1763).

Timp de 126 de ani, până în anul revoluției pașoptiste (1848), complexul monastic și-a îndeplinit menirea pentru care a fost ridicat, pentru ca apoi alți 125 de ani, până în anul 1973, să fi fost triști ani de închisoare, și în final 11 ani de ,,cenușie supraviețuire”, până în 15 decembrie 1986.

Din păcate, ansamblul de la Văcărești va fi afectat și de calamități naturale care s-au abătut de-a lungul timpului – incendiu (1784, care avariază o parte a laturii nordice a incintei principale), cutremure (1802, 1829, 1838, 1940 și 1977, care au dus la prăbușirea turlelor, ciobirea cornișei bisericii ș.a.), și chiar a fost atinsă de câteva bombe în cursul anului 1944.

Capelă Sixtină a neamului românesc

În pronaos era desfășurat ,,Sinaxarul” cu sfinții zilelor de peste an începând cu 1 septembrie, care marchează și azi începutul anului bisericesc.

Prezintă o desfășurare completă, care după anul 1730 această temă nu mai este abordată nici măcar în parte.

Socotită o ,,Capelă sixtină a neamului românesc”, pictura se remarca prin culori luminoase și împodobea pereții în întregime până la pardoseală.

Din cei aprox. 2.500 m2 de frescă mavrocordată s-a reușit salvarea a cca. 120 metri pătrați reprezentând 80 de fragmente, selectate de către istoricul de artă Alexandru Efremov, în timp ce lucrările efective de extragere au fost coordonate de către prof. univ. dr. D. Mohanu împreună cu o serie de renumiți specialiști.

Demolarea

Mănăstirea a fost demolată în decembrie 1986, în timpul regimului comunist, din ordinul lui Nicolae Ceaușescu.

În ciuda faptului că a fost declarată monument istoric prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 661/1955, la poziția 94, acest fapt nu a împiedicat câtuși de puțin pe cei care conduceau destinele țării în deceniul opt al secolului trecut de a decide disparița definitivă a acestei bijuterii arhitectonice. 

Ceaușescu a propus în 1984 ca mânăstirea să revină Patriarhiei. Patriarhul a refuzat până când nu era restaurată complet. Exista și pericolul ca Patriarhia să fie mutată la Văcărești, pentru că dictatorul voia să ridice construcții noi pe dealul Patriarhiei. De furie, Ceaușescu a ordonat demolarea, arată stelian-tanase.ro

Protestul

O mână de intelectuali a protestat printr-un memoriu, dar fără efect: Constantin Noica, Geo Bogza, Mihail Şora, Dan Nasta, Zoe Dumitrescu Buşulenga, Răzvan Theodorescu, Dinu. C. Giurescu, Grigore Ionescu, Peter Derer.

Dărâmarea mânăstirii Văcărești este văzută ca fiind ”unul dintre cele mai mari asasinate culturale din istoria României”.

În perioada anilor 1980, nu mai putin de 22 de lăcașuri de cult au căzut pradă necredinței și inculturii, fiind rase de pe fața pământului, translatate sau ascunse după blocuri.

 

 

Inapoi la articole
CAPITAL
ANIMALZOO
DOCTORUL ZILEI
EVZ MONDEN
EVZ
Citește în continuare pe EVZ Istoric