Hoţul de cai se încăpăţânează să tacă.
Până când într-o zi, o idee simplă, naivă, copilărească, a grefierului, a putut face mai mult decât ştiinţa judelui.
Grefierul a cumpărat un creion lung de doi metri,din cele ce se vedeau în reclama fabricii Faber.
Şi l-a ascuns în grefă. Magistratul a îmbrăcat o robă roşie de consilier de casaţie, şi-a pus boneta, a tras perdelele la ferestre, a aprins două lumânări, în dreapta şi în stânga crucifixului, şi a chemat pe Unchiu Popa în cabinetul astfel pregătit.
Apoi solemn, în picioare, i-a ţinut cam acest logos:
-Uite ce e, Unchiu Popa. Te-am chemat pentru judecată. Prin noua lege, spărgătorii, borfaşii şi h oţii de cai se judecă de către noi, judecători de instrucţie în slujba Majestăţii Sale.
Unchiu Popa s-a uitat la judecător, la boneta lui roşie, s-a uitat şi la grefier, la roba lui cernită, la lumânările aprinse, a holbat ochii mari şi a deschis o gură să i se vadă dinţii şi lingureaua, de mirare.
Judecătorul a continuat:
- Te bănuim de furtul a patru sute optzeci şi doi de cai, furaţi din toate judeţele ţării. Cum n-ai mărturisit nimic, ceea ce dovedeşte că eşti om pericu los şi dârz, te condamnăm… la 20 de ani închisoare şi 12.000 lei despăgubire. G refier, adu creionul lui Dumnezeu!
Grefierul trece în camera de alături şi aduce pe braţe, creionul cel de doi metri.
Magistratul se aşează la birou, îşi pune cu gesturi respectuoase şi cumpătate creionul pe umăr şi e gata să iscălească sentinţa.
Deci o ultimă întrebare către inculpat:
