Înlocuitor lui Nikonov în fruntea D.I.E. a fost gen.-mr. Vâlcu Vasile, care era şi ofiţer acoperit al I.N.U. Col. Iszak Adalbert, locţiitor al şefului D.I.E. din 1951, era şi el fost spion sovietic, se pare chiar ofiţer I.N.U.
De asemenea, tot spion sovietic era şi gen.-mr. Mazuru Vladimir, cel care a coordonat politica de cadre a Siguranţei şi Securităţii în perioada 1947-1952.
Revolta lui Nicolau Serghei
După cum se poate observa, spionii sovietici au fost plasaţi în diverse poziţii cheie, fie în fruntea organelor de informaţii, fie în imediata apropiere a conducătorilor P.C.R. şi mai ales a lui Gheorghiu-Dej.
Prezenţa consilierilor sovietici în cadrul Securităţii, precum şi activitatea în România a altor ofiţeri de informaţii şi demnitari ai U.R.S.S., nu aveau numai efecte pozitive pentru organele de informaţii româneşti. Aceasta pentru că sovieticii nu s-au mulţumit doar să pregătească şi să asiste cadrele Securităţii, ci au trecut şi la recrutarea ca agenţi a unora dintre ofiţeri.
Aria de interes a sovieticilor viza în principal angajaţii din compartimentele de informaţii externe.
Interesant este faptul că cel care a protestat cel mai vehement faţă de această practică a fost şeful S.S.I./D.I.E. din perioada 1947-1952, gen.-mr. Nicolau Serghei, ceea ce ar fi fost un gest normal dacă nu am ţine cont de faptul că era un fost spion sovietic, el dezertând din armata română în perioada interbelică pentru a fugi în U.R.S.S.
Conform lui Gheorghe Pintilie, Nicolau a ridicat această problemă de mai multe ori în faţa lui Gheorghiu-Dej, aducând şi probe concrete, dar liderul P.M.R. – cu toate că formal i-a dat dreptate – nu a dorit să intervină pentru stoparea fenomenului.
În acea perioadă, Gheorghiu-Dej urmărea să obţină sprijinul sovieticilor pentru înlăturarea grupului Ana Pauker, astfel încât nu s-a opus recrutării ofiţerilor români de Securitate de către sovietici.
Opoziţia gen.-mr. Nicolau Serghei nu a rămas însă fără urmări, la 6 ianuarie 1953 el fiind înlocuit cu gen.-mr. Vâlcu Vasile, care probabil s-a arătat mult mai docil în acest sens.
Autorul Liviu Pleşa era prezentat în 2011 în Caietele CNSAS: consilier superior CNSAS, licenţiat al Facultăţii de Istorie şi Filologie a Universităţii „1 Decembrie 1918” Alba Iulia (1999). Coautor şi coeditor al mai multor volume, autor al unor studii pe teme privind mişcarea de rezistenţă armată, organizarea şi activitatea Securităţii, represiunea împotriva intelectualilor etc. Volum recent: Organizaţia de rezistenţă condusă de maiorul Nicolae Dabija (1948 – 1949), Bucureşti, Ed. CNSAS, 2009 (editor).
