O veste uluitoare se răspândi cu iuţeala fulgerului în primii ani
ai secolului al XX-lea.
Toate vasele care părăsiseră porturile americane fură înştiinţate şi, la şapte luni după aceea, avea loc o teribilă explozie la bordul vasului Minehaha.
A doua zi după explozie o nouă veste. Frank Hoit după ce primise în închisoare o depeşă misterioasă, înşelă vigilenţa gardienilor şi se aruncă de pe o terasă a închisorii.
Nu mai ridicară de jos decât un cadavru, cu craniul zdrobit.
Între timp poliţia lumină o altă enigmă. Prin confruntări de documente se putu stabili că Frank Hoit nu era altul decât profesorul Erich Muenter, care-şi asasinase soţia şi dispăruse fără urmă.
După fuga din Chicago, în 1906 el porni spre Mexic, luându-şi numele de Frank Hoit, modificându-şi în acelaşi timp exteriorul.
În 1907 avu curajul să se reîntoarcă în Statele Unite, angajându-se ca profesor de chimie la un colegiu din Texas. El se căsători în 1910, trecând pe la mai multe universităţi.
Îşi iubia femeia, copiii şi înainte de a muri scrise soţiei sale :
„Cu cât mă gândesc la lucrurile prezente, cu atât mă conving mai mult de inutilitatea vieţii. Creşte copiii în credinţa lui D-zeu. Adio, iubita mea”.
Şi Frank Hoit muri păstrându-şi secretul. A fost unul din cei mai dibaci spioni? A fost un al doilea Dr. Jekyll, în care au triumfat rând pe rând instinctele binelui şi ale răului?.
Cu aceste întrebări se încheia articolul publicat în „Realitatea Ilustrată” din 5 ianuarie 1933.
Din Wikipedia în limba engleză aflăm că Erich Muenter avea, în mod clar, legături cu rețeaua de spioni germani. Mai mult, a fost de fapt un spion și un „fanatic în serviciul clandestin al guvernului imperial german”.
