Alegătorul, de multe ori fără a bănui farsa, intra în localul de vot, unde stârnea o ilaritate generală, trebuind să plece fără să mai voteze.
Altă dată era mai grav:
Alegătorul, fiind spionat în cabină, se descoperea că ar fi votat cu adversarii, deşi „promisese” votul lui şi primise poate chiar plata cuvenită.
Atunci, vreun agent electoral, care era în localul de vot, îi făcea, pe furiş, o cruce cu creta pe spinare.
„Trădătorul” ieşit în stradă mânca – pe neaşteptate – o
bătaie sau chiar mai multe, de la diferiţii bătăuşi, ce aşteptau pe la colţurile de stradă.
-De unde ştiţi bre, cu cine am votat? – întreba el, uimit mai mult de darul de ghicire al bătăuşilor, decât de loviturile ce primea.
Mălaiul
Altă dată era imposibil de a se face spionajul în cabină: preşedintele era prea vigilent.
Totuşi abilii electori nu se dădeau învinşi:
– Bagă de seamă, bă! – spuneau ei câte unui ţăran „sus, în pod, e unul de ai noştri. Te pândeşte printr-o gaură din tavan. Dacă votezi cu ăialalţi îţi presară mălai pe suman”.
Acela, care se ştia că votase cu adversarii, când ieşea pe uşa cabinei, începea să se scuture pe haină cu mâna.
I se făcea şi lui o cruce pe spinare…
