Așadar, din evanghelii aflăm că, duminică, prima zi a săptămânii, femeile mironosițe au venit la mormânt cu mirodenii, dis-de-dimineață, pentru a-L unge pe Iisus.
Vineri, Acesta fusese îngropat în grabă și nu mai fusese timp să fie uns cu aromatele tradiționale.
Maria Magdalena este prima care ajunge la mormânt și, văzând piatra de la intrare dată deoparte și mormântul gol, nu le mai așteaptă pe celelalte femei, ci dă fuga la apostoli pentru a-i anunța.
Ea nu mai vede îngerul care le întâmpină pe celelalte mironosițe și le vestește Învierea Domnului.
În timp ce mironosițele se întorc la apostoli, sunt întâmpinate de Hristos cu cuvintele „Bucurați-vă” și „Nu vă temeți”. El repetă îndemnul îngerului: „Duceți-vă și vestiți fraților Mei să meargă în Galileea și acolo mă vor vedea”.
La mormânt, vestiți de Maria Magdalena, ajung între timp și Petru și Ioan. Aceștia descoperă giulgiul și mahrama, drept care se întorc să vestească Învierea Învățătorului lor și celorlalți. Maria Magdalena, care îi însoțise, rămâne la mormânt să plângă. Ea crede că trupul lui Iisus a fost furat.
În timp ce plânge, i se arată doi îngeri. Apoi Iisus Însuși, pe care îl ia la început drept un grădinar. Când Îl recunoaște, Acesta îi cere să meargă la ucenici și să le vestească: „Mergi la frații mei și le spune: Mă voi sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru.”
Tot în ziua de Paști, către după amiază, Hristos Înviat li se arată și ucenicilor Cleopa și Luca (evanghelistul), care mergeau către un sat pe nume Emaus, aflat aproape de Ierusalim. Apostolul Luca relatează pe larg episodul. Pe când cei doi discutau despre uimitoarele întâmplări relatate de mironosițe și despre descoperirea mormântului gol, Iisus li se alătură, ca un călător, fără ca ei să-L recunoască.
Mântuitorul îi întreabă despre ce discutau, iar ucenicii se miră că străinul nu este la curent cu vestea care începuse deja să se răspândească foarte rapid. Îi relatează pe scurt cum Învățătorul lor fusese osândit, chinuit și răstignit, cum mironosițele găsiseră mormântul gol, dar se arată dezamăgiți că Acela care trebuia să mântuiască lumea nu li s-a arătat.
Mântuitorul îi mustră: „O, nepricepuților și zăbavnici cu mintea ca să credeți toate câte au spus prorocii! Nu trebuia oare ca Hristos să pătimească acestea și să intre în slava Sa?” După care le explică tot ce spuneau Scripturile despre El.
Ajunși la Emaus, cei doi ucenici îl roagă pe Iisus, pe care tot nu Îl recunoscuseră, să rămână cu ei. Indiscutabil, simțeau o atracție tainică față de străin și poate că bănuiau ceva. Vălul de pe ochii minții lor cade însă cu totul în momentul în care Îl văd binecuvântând și frângând pâinea.
În același moment, Iisus dispare din fața lor, iar Cleopa și Luca se întorc repede la Ierusalim pentru a le povesti apostolilor întâmplarea.
