În cartea sa „Etiologia, conceptul și profilaxia febrei puerperale”, arăta că spălarea mâinilor a redus mortalitatea la sub unu la sută.
Semmelweis nu a putut oferi o explicație științifică pentru descoperirea sa și unii doctori au fost ofensați de sugestia că ar trebui să-și spele mâinile, luând la mișto teoria lui Semmelweis.
Acesta a suferit o cădere nervoasă în 1865 și a fost dus de colegii săi, printr-un șiretlic, la un azil.
A murit 14 zile mai târziu, la vârsta de 47 de ani, după ce a fost bătut de gardieni.
Moartea i s-a tras de la o rană la mâna dreaptă, care i s-a cangrenat.
A fost îngropat la Viena și numai câțiva oameni au mers la înmormântarea sa. Rămășițele pământești i-au fost mutate la Budapesta în 1891, acolo unde din 1904 are o statuie în fața unui spital.
Practicile propuse de Semmelweis au căpătat o recunoaștere pe scară largă abia după mai mulți ani de la moartea sa, când Louis Pasteur a confirmat teoria germenilor, iar Joseph Lister, participant la cercetarea microbiologului francez, a pus în practică, cu mare succes, metodele igienice ale lui Semmelweis.
Ignaz Philipp Semmelweis s-a născut la 1 iulie 1818, la Budapesta, dar tatăl său era de origine germană.
Dar să vedem ce scria „Realitatea ilustrată” din 5 ianuarie 1933 despre lupta lui Ignaz pentru spălarea mâinilor și despre măsurile ce trebuie luate pentru combaterea bolilor molipsitoare cum este cazul acum cu COVID-19:
