Linia în sine împarte emisfera estică şi vestică a Pământului – la fel cum ecuatorul împarte emisferele nordice şi sudice.
Modificările
În 1925, sistemul de numerotare al GMT a fost modificat, astfel încât ziua începea la miezul nopţii. Schimbarea a generat unele confuzii, iar în 1928 Uniunea Astronomică Internaţională a schimbat termenul de „timp standard al meridianului 0”, înlocuindu-l cu cel de oră universală, care a intrat în uz.
GMT mai are unele utilizări (cum ar fi în navigaţie) în unele ţări vorbitoare de limbă engleză.
În 1948, Observatorul a fost transferat în castelul Herstmonceux (Sussex).
Vechea clădire a observatorului, construită de Wren, s-a păstrat până în prezent şi este parte a Muzeului Naţional Maritim din Marea Britanie, iar din 1997 este inclus în lista patrimoniului mondial UNESCO. Vizitatorii Observatorului pot sta simultan în emisfera estică şi în cea vestică, de o parte şi de alta a meridianului zero.
Galeria expoziţiei Observatorului dezvăluie fenomene extraordinare ale timpului, spaţiului şi astronomiei, Planetariul permite vizitatorilor să exploreze minunile cerului, iar Casa Flamsteed, clădirea iniţială proiectată de arhitectul şi astronomul Christopher Wren, deţine o cameră obscură destinată publicului.
Din 1972 s-a trecut la folosirea Timpul Universal Coordonat (Coordinated Universal Time, UTC), standardul internaţional de timp, care reglementează ceasurile din întreaga lume, delimitând un grup de secunde în minute, ore, zile, luni şi ani.
El se bazează pe timpul atomic, o metodă de măsurare a timpului în funcţie de frecvenţa vibraţiilor într-un atom. Ziua UTC a fost definită ca având 86,400 secunde.
Sursa: Agerpres
