Pe de altă parte și, în mod paradoxal, scrie Carrie L. Sulosky Weaver în Revista Populară de Arheologie, grecii au încercat, de asemenea, să contacteze morții pentru a le prevesti viitorul.
Arheologii care lucrau într-un cimitir de lângă Kamarina, un oraș antic de coastă din sud-estul Siciliei, au dezgropat 2.905 de cadavre și au excavat bunuri cu care fuseseră dăruiți morții.
În necropola (orașul morților) numită Passo Marinaro, folosită în secolele V-III î.Hr., cercetătorii au găsit bunuri funerare, inclusiv monede, figurine și vase de teracotă.
Au găsit, de asemenea, două corpuri legate la cap, picioare și trunchi cu pietre mari și amfore, aparent pentru a le menține la locul lor, în ținutul morților sau Hades.
„Pentru vechii greci, morții inspirau frică.
Necrofobia, sau frica de morți, este un concept care a fost prezent în cultura greacă încă din perioada neolitică.
În centrul acestei fobii se află credința că cadavrele sunt capabile să se reanimeze și să existe într-o stare care nu este nici vie, nici moartă, ci mai degrabă de strigoi”.
Weaver mai scrie în lucrarea publicată în Revista Populară de Arheologie:
„Aceste figuri liminale sunt considerate a fi periculoase, deoarece se înțelege că își lasă mormintele noaptea în scopul explicit de a dăuna celor vii.
Ca mijloc de protecție, presupușii strigoi au fost fixați în mormintele lor sau uciși ritualic”.
Sursa AICI
