Jur-împrejurul incintei, un culoar circular. Covor verde ca şi în incintă.
Verde, după cum spunea un parlamentar odată:
– „Atât de verde, încât mă mir cum unora dintre colegii mei nu le vine pofta să pască…”.
Pe acest culoar, canapele comode în care – dacă faci imprudenţa să te aşezi – te prinde pe dată somnul. Un tânăr subsecretar de stat, observând fenomenul, spunea :
– „Sunt aduse, cu siguranţă, dela Senat…”.
Aci se plimbă deputatul liberal cu cel ţărănist, braţ la braţ, dupăce – în incintă – s’au acuzat reciproc de hoţie, în admiraţia dv., acelor din tribuna publică. Ceeace vă spun, nu este o exagerare. Toate marile dueluri oratorice ce sfârşesc cu o limonadă la bufet, cum toate duelurile cu pistolul se termină cu un pahar cu lapte Ia Flora.
„Adversarii nu s’au împăcat pe teren”. Asta înseamnă că s’au împăcat la Flora. Iar în stilul reportagiilor parlamentare, „tumult” şi „suspendare de şedinţă” înseamnă un scurt răgaz acordat celor doi oratori adverşi, pentru o promptă împăcare la bufet.
Nici nu vă închipuiţi dv. ce mare importanţă joacă, în viaţa politică, bufetul şi culoarul parlamentului.
Aci, se pun la cale intrigi şi lovituri.
Aci, ministrul X face o declaraţie senzaţională, pe care urechea indiscretă a gazetarului o prinde din sbor. Stylo-ul lui o fixează pe hârtie iar rotativa o va răspândi mâine în toată ţara, dela Sighiet până la Soroca. Ministrul o va desminnţi, fireşte.
Fiindcă declaraţia era prea sinceră. Fusese făcută între patru ochi. Nu era destinată publicităţii… Numai că desminţirea vine prea târziu! Declaraţia şi-a produs efectul. Nu fiindcă a fost aflată de cititori. Ci fiindcă a aflat-o cel „vizat”, singurul care nu trebuia s’o afle.
Şi fiindcă veni vorba de aceasta, să vă dau un sfat: singurele ştiri adevărate, perfect adevărate sunt cele desminţite….
Pe aceste culoare ale Camerei, se obțin, la iuţeală, rezoluţii, pe care solicitatorul nu le-ar fi putut cuceri în calmul unei audienţe: miniştrii sunt mai bine dispuşi la Cameră, decât în cabinetele lor ministeriale, cu duble uşi capitonate.
Mai ales dacă deputatul solicitator are abilitatea de-a veni „din întâmplare” cu petiţia, în ziua în care ministrul are să-şi rostească marele lui discurs şi are, deci, nevoe de cât mai călduroase şi mai sincere aplauze în incintă.
