La Haţeg, asistă la exerciţiile militare ale grănicerilor români din Batalionul I. Artileriştii fac exerciţii cu tunuri de lemn.
Constată nemulţumiri datorate supunerii soldaţilor la bătăi corporale, pe care le interzice.
Îşi scrie în Jurnal: „Copiii grănicerilor români învaţă la şcoală cititul şi scrisul în limba germană”.
Ajunge la Deva.
Ia informaţii cu privire la organizarea comitatului Hunedoara, apreciind că „poate servi de exemplu pentru toate ţările monarhiei”.
Îl caracterizează pe comitele Alexius Kendeffi în următorii termeni: „E un om pe care îl cred onest, timid, dar instruit, mai ales în chestiuni juridice”. Însă, constată cu insatisfacţie realitatea: „asuprirea supuşilor trece dincolo de orice închipuire”.
Sute de jalbe, bune intenţii şi atât
După încheierea vizitei, în raportul final, Iosif al II-lea remarca:
„Piedica principală în realizarea celor mai bune intenţii este lipsa cunoaşterii realităţilor locale”.
Dovadă că dorise să dezvolte un dialog politic cu supuşii săi au rămas sutele de jalbe înmânate monarhului sau aghiotanţilor săi cu prilejul acestui periplu, din care se învedera condiţia înrobitoare a ţăranilor dependenţi.
Pe o carte veche bisericească, un preot haţegan însemnase spre ştirea viitorimii:
„La anul 1773, mai 21 de zile, când au trecut împăratul Iosif…”.
Citește mai multe AICI
