Online

Condamnarea lui Hașdeu la deportare în Siberia

 Cătălin Pena
Condamnarea lui Hașdeu la deportare în Siberia

Tată lui Bogdan Petriceicu Hașdeu, Alexandru Hașdeu, era urmașul uni neam de boieri cu atitudini politice hotărâte și cu preocupări cărturărești aprciabile, scrie Aurel Sacerdoțeanu într-un studiu publicat în Revista Arhivelor din 1942.

Avocat fiind a umblat mult prin Rusia. Astfel a cunoscut-o pe Elisaveta Daucș, care n-avea 14 ani, fata unei cliente din Chișinău, care i-a devenit soție. Li s-a îngăduit căsătoria, dar fata trebuia să rămână în paza tutrorilor până la vârșta legală a nubilității. Ca urmare, după nuntă, tțnăra soție a fost dată în grija maicilor de la mănăstirea Călărășanca, pe care a părăsit-o destul de repede.

 

Nu mult după aceea, în matricola născuților din satul Cristinești pe anul 1838 a fost înscrisă o naștere astfel; „În ziua de 26 februarie, la proprietarul satului Cristinești, eforul onorific al școalelor din jud. Hotin, Alexandru fiul lui Tadeu Hijdeu, de religie ortodoxă, și soția lui legitimă Elisaveta, fiica lui Teofil, de aceeași religie, s-a născut fiul Tadeu...”. Preotul mai arată că naș a fost Ion Mihai Sturza, proprietarul satului Noua Suliță.

 

După doi ani, Tadeu a mai avut un frate, Nicolae, care avea să moară tânăr în temnița din Petersburg, bănuit de conspirație politică. Mama lor avea să moară la Camenița în 1848.

 

Copilăria lui Hașdeu a fost una rătăcitoare între Cristinești, unde făcea „7000 de nebunii pe zi”, Hotin, Vinița, Rovno și Camenița în Podolia și Volhnia Poloniei, unde tatăl său era mânat de ocupațiile sale. În 1850, Alexandru Hașdeu se stabilește la Chișinău. Acolo Tadeu va continua liceul început la Rovno, iar contactul cu Costachi Stamati îi va îndrepta curiozitatea spre trecutul Moldovei, fie el și prin Ciubăr Vodă. După liceu trece la universitatea din Harcov, cea mai liberală universitate rusească. Viața de student nu i-a fost liniștită. Pe lângă o activitate literară într-o societate studențească, mai mult clandestină, își făcea destul timp liber pentru ceea ce era viața studentului în Rusia.

 

Student fiind se înrolează în armată. Devine junker, fiind nobil, neamul Hașdeu avea blazon de la poloni din 1676, în regimentul de husari al contelui Radetzki, pentru a duce acolo o viață și mai dezordonată. Pe lângă dueluri, escapade, chefuri, insubordonări și risipă, a luat parte la războiul Crimeei, care avea să-l sature cu totul de armată. Sfârșitul războiului pune și capăt vieții lui „rusești”. În această vreme, numele de botez Tadeu începe să fie înlocuit cu Dieu-donne Petriceico sau cu Bogdan Petriceico.

 

În primăvara lui 1856 a demisionat din armată, a renunțat la supușenia rusească și a trecut Prutul în Moldova. Printr-un gest de mare curaj a ofensat pe consulul rus de la Iași, trimițându-i pasaportul sfâșiat, cu indicația că așa ar trebui să facă toți românii din Basarabia.

 

Gestul a fost adus la cunoștința Curții Imperiale, iar Hașdeu a fost dat în judecată și condamnat în lipsă la deportare în Siberia. Nu a avut însă ocazia să constate realismul observațiilor notate de Dostoievski, deoarece, Mihail Kogălniceanu l-a protejat și nu l-a extrădat. Cu acest prilej și-a schimbat numele de botez, ca cel oficial de Tadeu să nu poată fi depistat în Moldova, în schimb Bogdan Hașdeu era văzut în Iași chiar de consulul rus.

 

Pe urmă, Hașdeu s-a stabilit la iași și a dăruit toate cărțile sale Bibliotecii Centrale. La 8 martie 1858, a fost numit judecător la Cahul. Pe 1 ianuarie 1860 a fost numit profesor de istorie, geografie și statistică la școala reală din Iași.

Inapoi la articole
Citește în continuare pe EVZ Istoric