După ce sultanii de la Istanbul au început pe la 1840 să implementeze, ca să folosim un un cuvânt implementat de Petre Roman în 1990, Tanzimatul, boierimea moldoveană s-a apucat să achiziţioneze, la greu, cele mai preţioase piese de garderobă din Occident și să ignore piața Orientului.
„Averea de un million de franci a Nadejdei Marcu a fost sustrasă de nişte necunoscuţi. Principalele bijuterii dispărute erau:
- un colier de briliante, pietrele mari alternând cu smaralde mari, boabe;
- o brăţară cu doisprezece smaralde mari;
- o brăţară cu briliante şi rubine;
- un smarald mare cu broşă;
- un broş foarte frumos, în email vechiu, încadrat în briliante;
- o brăţară de aur cu un cerc de şase briliante groase de 10 carate…
Această brăţară singură are o valoare de peste douăzeci mii lei”
Descrierea şi valoarea bijuteriilor indicau faptul că proprietara putea concura oricând cu orice doamnă la modă din Paris sau Viena.
De altfel, pasiunea pentru bijuterii i-a fost fatală şi Adelei Kogălniceanu care a fost găsită asasinată şi prădată de „juvaericalele din cele mai preţioase”, despre care am scris AICI
Sursa: Ioana Cioflâncă, Aspecte ale modei feminine din veacul al XIX-lea
