În flancul drept erau tătarii conduși de fiul hanului Gazi Ghirai (cca. 2000-5000), în centru otomanii conduși de Cerkes Ahmed Pașa (cca. 15-20000), iar în flancul stâng trupele române (munteni și un mic contingent de moldoveni conduși de hatmanul Bogdan, în total cca. 2000 de oșteni) și un număr redus de curuți, conduse de Domnul Constantin Brâncoveanu și Imre Thököly.
Tactica
Lupta a fost deschisă de un atac al tătarilor care au simulat o retragere precipitată iar o parte din trupele imperiale au făcut eroarea de a părăsi pozițiile ocupate inițiale pentru a-i urmări, fiind surprinși de contra-atacul restului forțelor otomane, un rol hotărâtor revenindu-le ostașilor lui Constantin Brâncoveanu, conform cronicilor contemporane.
Ion Neculce, ginerele hatmanului Bogdan, participant direct la luptă menționează explicit:
„Dzic că la acel războiu să fie fostu mai mult izbînda despre parte căzacilor Brîncovanului, care le era cap căzacilor un moldovan, anume Costîn, ficiorul Nenului”.
Lupta s-a încheiat cu o victorie zdrobitoare a taberei otomane deși comandantul Cerkes Ahmed Pașa a căzut în luptă fiind lovit în gură de un glonț. Au supraviețuit doar 200 din cei 2000 de călăreți austrieci, însuși comandantul Donat Heissler fiind luat prizonier. Mihail Teleki a fost ucis în timpul retragerii, lângă Tohanu Vechi.
Soarta Bălăceanului
Aga Constantin Bălăceanu a murit pe câmpul de luptă, fiind posibil trădat și decapitat de un fin al său, un anume Costin, care i-ar fi oferit capul domnitorului Constantin Brâncoveanu.
Acesta la rândul său l-ar fi decapitat pe trădător și, pentru a-și descuraja contestatarii, a trimis capul nefericitului Constantin Bălăceanu să fie înfipt într-un par în fața casei acestuia din București, episodul fiind plastic relatat de același Ion Neculce:
„După ce au aflat Brîncovanul pe Bălăceanul mort în războiu, trimisu-i-au capul la Bucureştii, de l-au pus într-un prepeleac în mijlocul ogrădzîi lui, de-au şedzut vrun an cu capul în prepeleac. Şi au învăţat de i-au răsîpit şi curţile şi ograda, de au rămas numai jărişte”.
Foto: Moartea lui Constantin Bălăceanu la Zărnești, tablou de Oscar Obedeanu (1903)
Sursa: Arhivele Diplomatice al MAI
