Coca-Cola, o băutură datorată, în parte, Războiului Civil american și morfinei

 

După ce și-a dat seama că dependența sa de morfină începea să îi cauzeze, Pemberton a decis să lucreze la ceva care îl putea vindeca. Alte mii de americani erau captivi acestei teribile dependențe.

Puțini știu cine era John Stith Pemberton, dar aproape toată lumea știe numele creației sale celebre: Coca Cola.

Cel care a inventat băutura carbo-gazoasă, devenită pe parcurs ce mai populară din lume, este un combatant din timpul Războiului Civil american, amintește warhistory.com

Băutura nealcoolică pe care a inventat-o după război este o consecință directă a participării sale la conflict.

Pemberton s-a născut la Knoxville, Georgia, în 1831. La 19 ani, a obținut diploma de medic și a devenit un talentat chimist. 

S-a căsătorit în anul 1853, a avut un fiu, s-a instalat la Columbus, Georgia și a deschis o farmacie.

Această perioadă de fericire domestică a fost totuși de scurtă durată, pentru că Pemberton urma să fie implicat în giganticul conflict care a fost Războiul de Secesiune.

S-a a luptat pentru Garda de Stat a Georgiei, care făcea parte din Armata Confederată (sudistă) și a fost numit prim locotenent al celui de-al treilea batalion al Georgia Cavalry. A urcat la rangul de locotenent-colonel. 

În timul ultimei bătălii majore din război, luptele de la Columbus, din aprilie 1865, Pemberton a primit o lovitură urâtă în piept.

După ce a fost rănit în Bătălia de la Columbus, a început să ia morfină pentru a-și calma durerile și a devenit, în scurt timp, dependent. 
Invenția Coca-Cola se datorează eforturilor lui John Pemberton de a scăpa de această dependență de morfină.

După ce și-a dat seama că dependența sa de morfină începea să îi cauzeze, Pemberton a decis să lucreze la ceva care îl putea vindeca.

Alte mii de americani erau captivi acestei teribile dependențe.

S-a mutat în Atlanta și, după numeroase experimente, a inventat o băutură care, după părerea sa, ar fi putut permite dependența de morfină.

Băutura inventată de Pemberton, pe care a denumit-o ”vinul francez de coca al lui Pemberton”, este prezentată drept un fel de remediu miraculos. 

El a pretins că ar putea fi utilizată pentru a trata orice, de la dependența de morfină, la depresie sau alcoolism, trecând prin impotență și alte afecțiuni.

Această formă precoce de Coca-Cola era, de fapt, o băutură alcoolizată bazată vag pe Vinul Mariani, un vin medicinal italo-francez. 

Unul dintre ingredientele-cheie ale preparatului lui Pemberton era frunza de coca, din care s-a obținut cocaina.

Vinul Mariani conținea și el frunze de coca, dar băutura lui Pemberton conținea și alte ingrediente necesare pe care produsul franco-italian nu le poseda.

Erau nucile de cola, cărora le-a adăugat cafeină, și Damiana, o plantă sud-americană utilizată ca afrodisiac.

Dat fiind că băutura lui Pemberton conținea alcool, cocaină și cafeină, aceasta îi dădea utilizatorului o anumită senzație.

Când Atlanta a adoptat legi de interdicție în 1866, Pemberton a fost nevoit să schimbe formula băuturii, ca aceasta să nu mai conțină alcool.

El a înlocuit alcoolul cu sirop de zahăr și a adăugat acid citric pentru a atenua excesul de dulceață. Cu aceste modificări, Coca-Cola pe care o cunoaștem azi era gata, dar îi lipsea încă un ingredient-cheie: apa gazoasă.

Noul sirop al lui Pemberton a fost distribuit în mai multe farmacii prin Atlanta și a fost vândut ca atare, pentru a fi amestecat cu apă și a se crea băutura. 

Unul dintre farmaciști a decis să folosească apă gazoasă în loc de apă plată. 

Odată cu această inovație s-a născut Coca-Cola modernă.

Numele de Coca-Cola a fost inventat de un contabil, Frank Robinson, și se baza pe cele două ingrediente active. Numele a prins, mai ales că suna bine.

Din păcate pentru Pemberton, deși băutura lui a început să capete succes comercial, nu și-a îndeplinit sarcina primară, aceea pentru care fusese inventată, și anume eșuase în vindecarea sa de depedența de morfină. După toți anii aceștia, el era tot dependent.

Confruntat cu dificultăți financiare, Pemberton a început să vândă acțiuni la compania sa Coca-Cola, uneori de manieră haotică și aleatorie, fără îndoială din cauza morfinei și a cocainei pe care le folosea. 

La sfârșitul anilor 1880, mai multe companii utilizau numele de Coca-Cola și pretindeau toate că vând produsul autentic.

Eventualul succes al băuturii la scară națională poate fi atribuit în mare parte unuia dintre acționarii săi, Asa Candler, un farmacist care în cele din urmă a devenit proprietarul companiei.

Din păcate, în 1988, Pemberton a făcut un cancer la stomac.

În timp ce Pemberton credea că băutura sa ar putea deveni un succes național și dorea ca măcar fiul său să păstreze câteva acțiuni ale companiei, boala progresa, iar el avea nevoie de bani.

Fiul său Charles – care dezvoltase o dependență de opium – dorea și el bani, așa că tatăl și fiul au vândut două treimi dintre acțiunile lor companiei lui Candler. 
Pemberton a decedat la finele lui 1888.

Din păcate, singurul copil al său, Charles, a decedat la scurt timp după el. În 1894, a fost găsit în comă, cu niște opium lângă el. A murit după câteva zile.
În acel moment, Candler a reușit să obțină drepturile complete asupra proprietății Coca-Cola. În fond, în mare parte grație geniului său în materie de marketing și simțului său ascuțit în materie de business, Coca-Cola a devenit un succes național, apoi internațional.

Ne vom aminti probabil că John Stith Pemberton a fost inventatorul celei mai populare băuturi carbo-gazoase din lume. Dar este important să ne amintim faptul că, dacă acesta nu ar fi luptat în timpul Războiului Civil american, această băutură nu ar fi fost inventată probabil niciodată.

Se poate spune, deci, că Războiul Civil american a fost cel puțin în parte responsabil de inventarea Coca-Cola.