I.C. Filitti, în numeroasele studii ce a închinat Craioveştilor şi băniei oltene, în care se află strânsă întreaga informaţie istorică ce se cunoştea până atunci, a formulat ipoteza ca „subita înălţare la cele mai înalte situaţii” a fraţilor Barbu şi Pârvu vornicul, în 1482, ultimul an al domniei lui Basarab cel Tânăr, s-ar datora legăturii neîngăduite dintre domn şi Neaga, soţia vornicului, din care s-ar fi născut viitorul Neagoe Basarab, fiu „după lege” al lui Pârvu Craiovescu, dar de fapt feciorul natural al lui Ţepeluş.
Pentru uitarea acestei legături vinovate, Neagoe vodă ar fi înălţat, mai târziu, ceea ce Filitti numea „strălucita capelă expiatorie” de la Argeş.
Consolidarea favorii domneşti sub Vlad Călugărul s-ar fi câştigat, în continuare, prin „alte relaţiuni de moralitate îndoielnică, între o soră a Neagăi, soţia lui Pârvu Craiovescu, cu Radu cel Mare, încă din vremea când acesta era numai asociat la domnie de tatăl său”.
Atunci ar fi fost creată, pentru folosul boierilor favoriţi, marea bănie a Craiovei. Aşadar importanţa politică a Craioveştilor, ca şi cea a băniei, ar fi fost câştigate „prin compromisuri cu morală”.
Pentru Filitti, tatăl celor patru fraţi Craioveşti era „un Neagoe de la Craiova, adică proprietar al Craiovii. De unde avea el acest sat şi al cui fiu era, izvoarele ce avem pînă azi nu ne spun”.
Sursa: Sursa: Ion Donat, „Domeniul Domnesc în Țara Românească (sec. XIV – XVI)”
