Zapa dorea să fie înmormântat la Broşteni; după patru ani oasele să-i fie duse în grădina şcolii din Labova, iar capul la Atena, în stabilimentul ce urma să fie ridicat acolo.
La moartea lui Constantin, administrarea bunurilor rămase revenea Comisiei legatelor din Atena. Aceasta era datoare să organizeze, odată la patru ani, cu prilejul Jocurilor Olimpice, expoziţii industriale şi să cumpere produse ale expozanţilor.
Apoi oferea burse pentru formarea de specialişti în Europa, în sfera industriei. în fine, trimitea periodic bani şcolii din Labova.
Fiecare beneficiar primea un exemplar tipărit al testamentului. Cu supravegherea îndeplinirii lui era însărcinat guvernul grec şi consulatele greceşti din Bucureşti şi Brăila.
Testamentul, redactat în limba greacă, a avut o traducere autentificată de MAE român, abia în 1890. Stângăcia ei a contribuit la interpretările încercate de unii beneficiari.
Pretențiile Greciei
După decesul lui Constantin, statul grec a pretins ca toată averea să-i revină lui determinând un diferend român-elen. Inițial, statul român s-a opus cererii statului grec, dar după un timp a cedat acordând printr-o ordonanță a Ministerului de Externe autorizația de moștenire a lui Evanghelie Zappa chiar în ziua procesului.
Acest lucru a determinat o interpelare în Parlamentul României a lui N. Fleva care considera ordonanța un act juridic absolut ridicol și, în lipsă de altă explicație, constituie un caz de patologie mintală. La această interpelare s-a asociat și Take Ionescu care intervenise pentru a stigmatiza și el ordonanța sus-amintită.
Problema marii averi a fost soluționată prin împărțirea ei între nepoții lui Evanghelie, Academia Română și Comitetul Olympiilor.
